Sunt convisa ca si voi v-ati dorit de multe ori sa stiti mai mult decat vi se spune, sa intelegeti ce se ascunde in spatele cuvintelor rostite, ce gandeste, de fapt, cel de langa voi. stim deja ca informatia pe care o primim, scrisa sau rostita, nu e decat varful icebergului. Cea mai mare parte din mesaj ramane insa ascuns. Si totusi…..
 Exista o serie de indicatori care ne ajuta sa completam informatia pentru a ne adecva mai bine comportamentul ulterior. Acesti indicatori, numiti comportamentali, tradeaza adevaratele ganduri, intentii ale interlocutorilor nostri dar, atentie, si pe ale noastre insine in egala masura. Ne este greu sa-i controlam pentru ca, de cele mai multe ori, ei se manifesta inconstient, independent de vointa noastra. Bineinteles ca nu este imposibil dar o gestionare corecta a lor nu se poate realiza in afara unei foarte bune cunoasteri si a unui exercitiu constient de autocontrol.
 Ce sunt indicatorii comportamentali? Asa cum le spune si numele, sunt tot ceea ce tine de atitudinea si comportamentul nostru: pozitia corpului, postura, miscarile mainilor si ale picioarelor, ritmul miscarilor, miscarea si postura capului, privirea, tonul vocii, intonatia, ritmul si claritatea vorbirii, fluenta, coerenta etc. In fine, este vorba de ceea ce inseamna limbajul trupului. Limbajul trupului este o altfel de comunicare, nonverbala, care se cere insa adecvata contextului comunicarii globale si persoanei cu care interactionam.
 Am vazut cu totii diverse carti care ne invata sa descifram mesajele nonverbale, care ne ofera sabloane de interpretare insa trebuie sa stim ca ele nu se aplica intocmai tuturor oamenilor. Limbajul trupului este o sursa deosebit de complexa de informatii, dar numai daca este interpretat din perspectiva unicitatii fiecarei persoane.
 Este adevarat ca majoritatea gesturilor de baza ale comunicarii au o semnificatie universala: stim cand o persoana este trista, agitata, vesela. Totusi, in interpretarea corecta a lor trebuie sa avem in vedere totodata si specificitatea culturii proprii celui pe care il observam. De exemplu, gestul „OK”, popularizat in S.U.A. la inceputul secolului al XIX-lea ca indicatie ca totul este in regula, are aceasta semnificatie in toate tarile vorbitoare de limba engleza. in schimb, in Franta acest gest are sensul de „zero” sau „nimic”, iar in Japonia poate insemna „bani”.
 Limbajul trupului ofera un mare avantaj, acela al autenticitatii; intrucat majoritatea gesturilor noastre sunt inconstiente, el dezvaluie gandurile si intentiile reale ale fiecaruia dintre noi. Daca vorbele pot fi controlate, gestica si mimica are tendinta de a scapa controlului constient. De altfel, limbajul trupului nu poate fi falsificat, ci doar nuantat. De exemplu, atunci cand un copil minte, isi acopera gura cu o mana sau chiar cu amandoua; un adolescent va avea aceeasi tendinta de a duce mana la gura, numai ca isi va mangaia usor buzele, pe cand la un adult mana va trece de gura si va atinge nasul.
 In ansamblu, gesturile pot fi catalogate ca DESCHISE sau INCHISE, iar atitudinile asociate lor ca EXPANSIVE sau REtINUTE. in mod firesc, gesturile si atitudinile se pot combina, rezultand patru moduri comportamentale: colaborativ, reflexiv, combativ si fugitiv.

Am amintit o parte din aspectele de care trebuie sa tinem cont in decodificarea corecta a mesajelor nonverbale. Dar, ca in orice interpretare de finete, mai este necesara si  intuitia ce tine, la randul ei, de un anumit grad de inteligenta emotionala si sociala, de o anumita experienta de viata, de factori educationali si culturali. (psih. dr. Claudia Daniliuc)

Uncategorized