Managementul impresiei se refera la controlarea informatiilor transmise in exterior in scopul ameliorarii opiniilor celorlalti pentru beneficiul propriu sau pentru a atinge anumite teluri sociale. Oamenii pot sa controleze impresiile despre aproape orice (marci de haine, pozitii politice), dar cea mai importanta si cea mai intalnita forma de managementul impresiei este cea legata de imaginea personala a fiecaruia dintre noi – “presentation of self”, cum o numeste Gofmann in Viata cotidiana ca spectacol.
De-a lungul timpului, au existat multi scriitori si filosofi care au vorbit despre tacticile pe care oamenii le folosesc pentru a controla impresiile [] pe care si le formeaza ceilalti despre ei. Shakespeare scria ca: “Viata e o scena, iar barbatii si femeile sunt actori. Au intrari si iesiri de pe scena si un om in viata sa poate juca mai multe roluri”. Sociologul Erving Goffmann a popularizat ideea vietii ca spectacol, argumentand cu cercetari concrete faptul ca oamenii obisnuiti in viata de zi cu zi actioneaza pentru a forma impresiile dorite asupra celor din jur, precum actorii joaca roluri pe scena in fata spectatorilor.
Asemanarea dintre managementul impresiei si jocul actoricesc (actorii pretind ca sunt ceea ce nu sunt de fapt) arata caracterul intentional si duplicitar al celui dintai. Cercetarile mai vechi au confirmat acest lucru, in timp ce observatii si cercetari mai recente arata faptul ca exista si cazuri in care oamenii se angajeaza in practicarea managementului impresiei fara sa fie constienti de acest lucru. De exemplu, chiar daca avem impresia ca in prezenta familiei sau a prietenilor apropiati putem fi noi insine, putem descoperi ca avem comportamente diferite (sau prezentam versiuni putin diferite ale noastre) in prezenta mamei fata de in prezenta celei mai bune prietene, fara sa ne gandim inainte la acest lucru. Acest comportament diferit poate fi explicat nu numai prin faptul ca vrem sa fim perceputi diferit de mama si prietena, ci si prin faptul ca mama si prietena au asteptari si cerinte diferite de la noi. De aceea practicarea managementului impresiei favorizeaza desfasurarea relatiilor sociale.
Totusi, managementul impresiei nu este lipsit de riscuri. Preocuparea excesiv legata de parerea pe care si-o formeaza ceilalti despre tine poate provoca anxietate si de aici probleme de sanatate. Practicarea unor forme de managementul impresiei care au scopul de a induce opinii total contrarii naturii individului (care au scopul de a insela audienta) prezinta riscul ca cei din jur sa vada “jocul actoricesc” si actorul sa fie demascat.
Pe de alta parte managementul impresiei ar putea deveni “prea eficient”. De exemplu, daca vei incerca sa pari un rebel intr-o anumita situatie, vei intra atat de bine in rol, incat vei incepe sa te vezi tu insuti ca genul rebel si te vei comporta ca atare pe viitor. In orice caz, oamenii incearca de obicei sa isi puna calitatile in fata, astfel ca un efect ca in exemplul prezentat mai sus, va avea efecte pozitive.
Managementul impresiei poate fi folosit in viata sociala in beneficiul prietenilor. Oamenii isi descriu in mod obisnuit prietenii astfel incat sprijina imaginile despre sine dorite de prietenii lor. De aceea managementul impresiei poate fi folosit in scopul servirii celorlalti si orientat pe ceilalti si reprezinta o componenta centrala a vietii sociale cotidiene. Oamenii isi formeaza impresii despre ceilalti si creeaza impresii despre ei celorlalti in acelasi timp. Asumarea diverselor roluri este un proces necesar atunci cand incercam sa intrunim anumite asteptari. Apartenenta la anumite grupuri si categorii sociale imprima anumite asteptari legate de comportament si valori. Scopul managementului impresiei este de a crea o anumita identitate care sa permita obtinerea anumitor rezultate in cadrul interactiunii sociale (nu neaparat o identitate si rezultate pozitive). Nu voi insista asupra justetei sau nejustetei performarii unui rol. Corect sau nu, managementul impresiei sta la baza succesului relatiilor sociale. Anticiparea nevoilor si cerintelor celor din jur ne ajuta sa cream comportamente adecvate, sa legam prietenii, sa facem fata unor functii publice etc. Imbracarea diverselor roluri faciliteaza adaptarea, rigiditatea limiteaza accesul individului la o retea sociala, exemplele celor care se comporta invariabil la fel in orice situatie si cu oricine fiind destul de graitoare in sens.
Suntem zilnic expusi unei mari varietati de situatii si oameni (scena si public) si trebuie sa ne atingem obiective legate de fiecare dintre ele. De performarea rolurilor depinde succesul sau insuccesul, ridicolul sau castigarea respectulului. (Sursa: psihologie.ro)

Resurse psihologie