In Romania, a consulta un psihanalist este inca un demers ocultat de multe prejudecati. Acestea nu ocolesc nici “casele mari”, nici intelectualii cu “pretentii”.
6 MOTIVE (PREJUDECATI) PENTRU CARE ROMANII NU APELEAZA LA UN PSIHANALIST

1. Doar nebunii merg la psihanalist
“Eu n-am sa merg niciodata la un psihanalist. Pentru ca nu sunt nebun”, imi declara cu putin timp in urma un Masterand in Management.
Confuzia psihanalist/ psihiatru, tratament psihanalitic/ tratament psihiatric continua sa existe, chiar si la cei de la care “avem pretentii”. Multi oameni evita sa discute despre problemele lor cu un specialist temandu-se sa nu li se puna eticheta de “nebuni”.
2. Doar cei slabi ajung la psihanalist
Daca gandesti astfel, atunci probabil nu exista o diferenta prea mare intre tine si mafiotii din “Cu Nasu’ la psihiatru”, celebra comedie cu Robert De Niro. Din pacate, aceasta prejudecata larg raspandita promoveaza reprimarea, un mecanism de aparare care, utilizat in exces, conduce la nevroza.
Ne reprimam sentimentele (pentru ca sentimentele ne fac vulnerabili) si dovedim astfel celorlalti ca suntem puternici. In realitate, lucrurile nu functioneaza asa simplu. A reprima sentimente inseamna a ingropa bombe vii. Ele raman active in inconstient si explodeaza ulterior sub influenta unui eveniment declansator. Dar asta stim deja cu totii, nu-i asa?
3. Daca nu te ajuti tu singur, nu te poate ajuta nimeni
Majoritatea celor care vin in cabinetul meu imi spun acest lucru, cu un aer stanjenit, usor vinovat, pentru ca au “esuat” sa se ajute singuri. Si cu toate acestea ei au avut puterea de a cere ajutorul. Puterea de a infrunta (pre)judecatile, criticile, eventual dispretul celorlalti, pentru ca au facut ceea ce in conceptia acestora nu se face: au apelat la ajutorul unui psihanalist.
Si acum adevarul: pentru toti oamenii, schimbarea este un demers extrem de dificil (atat de dificil incat uneori trebuie sa ajungem in criza pentru a ne hotari sa schimbam ceva in viata noastra). Si orice schimbare incepe in plan mental cu o schimbare de mindset (scheme mentale care au la baza credinte si convingeri personale, achizitionate in copilarie). Problema este ca aceste scheme mentale sunt in mare parte inconstiente, ori noi nu putem schimba ceva despre care nici macar nu stim ca exista. Constientizarea acestor scheme mentale este primul pas spre schimbare, iar acest lucru este mult mai usor realizabil cu ajutorul unei persoane antrenate special pentru a facilita acest proces.
4. Romanul prefera sa-si cumpere 1 kg de carne in plus decat sa-si ia o carte sau sa dea banii la psihanalist
Paradoxal, aceasta afirmatie – de altfel des intalnita – am auzit-o chiar la un manager al unei edituri care comercializeaza carti cu profil economic la preturi de 1-1,5 milioane cartea si care de mai multi ani inregistreaza un profit substantial!
Afirmatia, desi foarte mult exagerata, contine insa un sambure de adevar: romanul este mult mai putin dispus sa investeasca in dezvoltarea personala decat americanul. Iar consecintele sunt vizibile!
5. Nu am chef sa ma disece/ sa ma judece ala (citeste psihanalistul) pe canapea
O viziune deloc confortabila asupra relatiei client-psihanalist, in care psihanalistului i se atribuie un rol sadic – moralizator. Dimpotriva, atitudinea psihanalitica presupune abtinerea de la judecati de valoare sau de la oferirea de sfaturi, tocmai datorita respectului profund pentru dreptul clientului de a-si organiza propria existenta asa cum hotareste el insusi. Unul din scopurile unei psihanalize este obtinerea unei cresteri considerabile in planul autonomiei.
6. Nimeni nu poate intelege cu adevarat ce simt eu. Deci, ce rost are sa consult un psihanalist?
Aceasta presupunere implica senzatia unei prapastii intre persoana care o afirma si ceilalti. Suntem intr-adevar diferiti, unici, dar nu traim in universuri paralele. Intre noi exista o punte de legatura la care nu ar trebui sa renuntam atat de usor. Iar puntea aceasta poate fi intarita, consolidata, prin relatia cu cineva care manifesta disponibilitate, receptivitate si empatie pentru trairile noastre, care stie sa asculte si care este capabil sesizeze aspecte la care noi nu ne-am gandit niciodata. (Sursa: psihologie.ro)

Resurse psihologie