Orice succes necesita foarte multa munca. E o constatare enervanta, obsedanta, dar si minunata. Fiindca munca da un sens lucrurilor pe care le faci. Simtim ca viata noastra are un sens daca muncim si suntem incurajati in directia asta. Mai toti avem o traditie romaneasca pacatoasa in a incerca sa fentam sistemul, sa ne bagam in fata la coada, sa gasim scuze si justificari care mai de care mai elaborate. Totul pentru a evita sa muncim. Ce inseamna totusi sa muncesti?

Sa intreprinzi o actiune din care rezulta un produs.

Asta ar fi cea mai simpla definitie pe care o gandesc acum, insa ea se potriveste pe foarte multe activitati care nu sunt identificate de noi ca si munca. Daca te duci la toaleta pentru a-ti face nevoile reusesti sa intri in definitia de mai sus, dar asta nu inseamna ca muncesti. Cel putin nu in reprezentarea noastra sociala generala. Munca are un sens peiorativ implicit, de obstacol care trebuie terminat depasit. Ne separam viata in munca si distractie, adica negru si alb. O lume intre cele doua pare o utopie, precum un crepuscul infinit. O eclipsa de soare fara sfarsit. Ceva magic.

Doar oamenii care vad magie nu muncesc.

Ei nici macar nu urmaresc cu persistenta succesul in sensul sau social in ceea ce fac. Ei sunt flacari vii, facute sa vibreze la anumite forte libere in natura. Oameni ca Einstein nu pot fi considerati oameni de stiinta, ci magici. Ei nu lucreaza. Ei traiesc.

Restul oamenilor sunt obligati de sistem sa se adapteze la societatea contractuala. Oferi si primesti. Pui in balanta totul. ti se pare ca esti platit prea putin pentru munca ta sau ca petreci prea mult timp la serviciu. Abia astepti sa “rupi usa” ca sa iesi la bere. Unde vei povesti cat de greu si stresant este jobul tau si cat de dobitoc este seful. Dar nu asta este drumul catre succes. Fiindca succesul nu necesita munca in sensul in care o percepem in general.

Am identificat trei tipuri de drumuri diferite in viata in ceea ce priveste succesul prin munca:

1. Artistul/freelancer-ul/antrepenorul – omul care face ce vrea, cand vrea si mai ales cum vrea. El nu munceste. El are o pasiune sau mai multe din care, fiindca trebuie sa traiasca, face si niste bani. Face foarte putine compromisuri si iubeste libertatea. Uraste conventiile, cliseele, locurile de munca si se opune sistemului social uniformizant.

2. Carieristul – omul care isi alege o cariera in care vrea sa devina cat mai bun. Face mastere, doctorate, training-uri si cuvantul “deadline” ii caracterizeaza stilul de viata. Crede in stabilitate, in institutiile corporatiste, in sisteme si reguli. Iubeste banii si controlul asupra propriei vieti. Uraste boemii, oamenii nehotarati si versatili. Pentru el, libertatea  nu este o prioritate.

3. Cariartistul – este, desigur, un hibrid intre cei doi de mai sus. stie ca trebuie sa faca anumite compromisuri si sa se conformeze la anumite reguli, dar in adancul sau le uraste si are un plan etern sa scape de sistem. Etern pana in momentul in care chiar reuseste. Acumuleaza experienta necesara pentru a porni pe propriul drum de freelancer. Este foarte deschis celor doua “lumii” si ii place sa jongleze cu diferite activitati care sa ii aduca echilibrul de care are nevoie – intre bani si libertate. Are tendinte spre dualitate, fiind adesea versatil si derutat. (Sursa: orasuldesmarald.wordpress.com)

Organizational