Am participat acum cateva zile la o dezbatere legata de munca, de fapt de prea multa munca. E adevarat, candva am mai scris un articol despre cat si cum muncim, insa acolo atingeam problema dependentei de munca.
Dependenta de munca are niste particularitati deosebite pentru spatiul nostru geografic, fapt care ma face sa consider ca la noi nu e vorba de o dependenta in adevaratul sens al cuvantului – desi suna bine – ci de munca multa, exagerata si …. haotica.
Da, pentru ca in Romania se munceste haotic – sau cel putin asa pare din exterior; senzatia mea este ca exista o planificare neadecvata a activitatii si etapelor de actiune sau, mai bine zis, ca nu exista obisnuinta de a face planificari. O mare dificultate intampinam si la decizia privind prioritizarea sarcinilor.
Ce ne determina sa muncim prea mult? Posibil impresia noastra ca noi stim cel mai bine ce trebuie facut si care sunt modalitatile adecvate, cu alte cuvinte, ne vine greu sa delegam sarcinile. Urmarea? Unii dintre noi s-ar putea simti supraaglomerati, coplesiti de activitati care mai de care mai urgente, care se cer rezolvate imediat…, iar dumneavoastra sunteti singur….
Un alt factor ar putea fi incapacitatea de a asculta pana la capat un mesaj. Bazandu-ne pe fenomenala noastra capacitate de analiza si sinteza, pe deosebita noastra experienta teoretica si practica acumulata pana in prezent, nu mia asteptam finalul, ci completam noi discursul celuilalt cu ceea ce credem ca se doreste, asta si din dorinta de a demonstra cat de repede intelegem, cat de multe cunoastem. Cum se vede lucrul acesta? Actionam in virtutea unor obiective incomplet sau incorect intelese si asta inseamna, implicit, mult mai multa munca: sa facem ceea ce nu am facut, sa corectam erorile imediate si pe cele de perspectiva etc.
De ce mai muncim mult? Pentru ca ne este frica de concurenta: de colegul care pare atat de relaxat si care primeste recompensa, de tinerii absolventi care debordeaza de energie si entuziasm, de alta firma care a preluat contractul in care am investit atat de mult…
Totusi, atunci cand intreb pe cineva de ce petrece mai mult timp muncind decat odihnindu-se, raspunsul, indiferent de forma lui, poarta aceeasi esenta: aspectul financiar. Ne dorim bani fie pentru satisfacerea nevoilor primare, bazale, fie pentru a ne implini nevoile de ordin superior, de recunoastere, de stima, de statut. Scriind aceste ultime randuri, psihologul din mine ma indeamna sa va spun ca cei care cred ca banii sunt mijlocul de a obtine recunoasterea si stima celor din jur, sunt persoane superficiale, care pun accent pe forma si nu pe fond, care apreciaza ambalajul si nu continutul.
Ar mai fi multe de spus, dar mi-ar placea sa-mi impartasiti si punctul dumneavoastra de vedere. (psih.Claudia Daniliuc)

Organizational