Dezvoltarea psihologiei în România a înregistrat un moment important prin apariţia Legii 213 în anul 2004 şi a Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România. În continuarea acestora, hotărârea Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România nr.1 din 10 martie 2006, priveşte constituirea, declararea, înregistrarea şi funcţionarea cabinetelor individuale, cabinetelor asociate, societăţilor civile profesionale de psihologie, precum şi exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică în sectorul public sau privat, în regim salarial.
Serviciile pe care le poate oferi un cabinet de psihologie, în funcţie de autorizaţiile şi atestările pe care le deţine, se pot adresa fie individului, fie companiilor şi sunt variate: psihologie clinică, consiliere psihologică, psihoterapie, psihologia muncii şi organizaţională, psihologia transporturilor, psihologia aplicată în servicii, psihologia aplicată în domeniul securităţii naţionale, psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională.
În domeniul muncii, conform normelor de atestare elaborate de Comisia de muncă, transporturi şi servicii, oferta cabinetului de psihologie include activităţi specifice de:
analiza psihologică a muncii;
evaluare, selecţie şi expertiză psihologică în vederea angajării, menţinerii sau promovării în funcţie;
cunoaşterea şi asistenţa psihologică a personalului;
evaluarea în scopul avizării psihologice pentru protecţia muncii;
formare, orientare şi repartiţie în muncă după criterii psihologice;
analiza psihologică şi prevenirea incidentelor, evenimentelor şi accidentelor de muncă;
identificarea şi gestionarea factorilor de risc şi a vulnerabilităţilor psihologice individuale şi de grup, în scopul prevenirii fenomenelor de inadaptare profesională;
studiul şi prevenirea stresului ocupaţional;
studierea şi evaluarea modalităţilor de îmbunătăţire a adaptării operatorului uman în activitatea de muncă;
diagnoză şi intervenţie organizaţională;
managementul situaţiilor de criză şi negocierea;
consiliere pentru orientarea în carieră şi dezvoltare personală;
informare şi consiliere în vederea reconversiei şi integrării socio-profesionale;
evaluare, consiliere pentru plasarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi;
consiliere în vederea integrării socio-profesionale a categoriilor de persoane defavorizate;
consultanţă psihologică pentru managementul resurselor umane;
realizarea de studii şi cercetări ergonomice în vederea îmbunătăţirii performanţelor umane în activitatea de muncă.

Competenţele din domeniul securităţii naţionale se transpun în servicii destinate celor care prestează servicii în domeniul ordinii publice, pazei şi protecţiei, precum şi persoanelor care solicită permis de armă.
Prevederile actelor normative fac referire la modul în care se pot organiza serviciile psihologice, iar, prin protocoale încheiate cu diferite ministere, se reglementează aria de acţiune pentru serviciile psihologice. Mă refer aici la Legea 319/2006, a securităţii şi sănătăţii în muncă şi la normele metodologice de aplicare a acestei legi, care prevăd obligativitatea examinării psihologice pentru anumite categorii de personal, care îşi desfăşoară activitatea în condiţii particulare: lucrul la înălţime; condiţii de izolare; câmpuri electromagnetice de hiperfrecvenţă; radiaţii ionizante; zgomot; personal cu funcţie de decizie; personalul didactic din instituţiile de învăţământ; alte categorii definite de solicitant.
În ce priveşte evaluarea în scopul avizării psihologice pentru protecţia muncii,în funcţie de gradul de complexitate al examenului şi de tipul de informaţii prin care se finalizează, serviciile noastre se structurează pe mai multe paliere:
I EXAMENE PSIHOLOGICE CURENTE
- examen psihologic la angajarea în muncă;
- examen psihologic periodic, în vederea obţinerii avizului pentru continuarea activităţii;
- examen psihologic în vederea promovării şi/sau numirii în funcţii de conducere;
- examen pentru obţinerea permisului port-armă;
- examen psihologic pentru avizare ca detectiv particular.
II EVALUARE INDIVIDUALĂ
Examenul psihologic se realizează la solicitarea oricărei persoane, după o metodologie complexă care permite furnizarea de informaţii cu privire la:
- potenţialul intelectual;
- potenţialul aptitudinal specific;
- trăsăturile de personalitate;
- tipul temperamental;
- modalităţi de reacţie;
- structură motivaţională;
- capacitatea de adaptare la cerinţele postului/funcţiei;
- abilităţi de relaţionare socială;
- recomandări sau contraindicaţii, dacă este cazul.
Evaluarea individuală se finalizează sub forma unui profil psihologic care are caracter confidenţial şi se înmânează numai persoanei care a solicitat evaluarea.
Evaluări psihologice individuale se pot realiza şi angajaţilor unei companii, în procesul diagnozei organizaţionale, iar concluziile se prezintă angajatorului numai cu acceptul persoanelor evaluate.
III PSIHODIAGNOZĂ ORGANIZAŢIONALĂ
Reprezintă o evaluare psihologică complexă a întregii organizaţii, realizată pe baza analizei şi interpretării următoarelor tipuri de informaţii:
- profilul psihologic al fiecărui angajat, elaborat pe baza examinării şi evaluării individuale;
- fişele de post ale fiecărei persoane evaluate;
- organigrama societăţii;
- aprecierile managerilor/directorilor/şefilor de departament cu privire la comportamentul profesional şi disciplinar al fiecărui angajat din subordine.
În afara evaluărilor psihologice individuale, evaluarea organizaţiei presupune:
- analiza psihologică a muncii;
- identificarea şi gestionarea factorilor de risc şi a vulnerabilităţilor psihologice individuale şi de grup, în scopul prevenirii fenomenelor de inadaptare profesională;
- studiul şi prevenirea stresului ocupaţional;
- studierea şi evaluarea modalităţilor de îmbunătăţire a adaptării operatorului uman în activitatea de muncă
Raportul de psihodiagnoză organizaţională prezintă, pe lângă multe alte aspecte:
-evaluări cu privire la modul de structurare a relaţiilor în grupuri (coeziune, stabilitate, stări conflictuale etc.);
-profilul psihologic al fiecărui angajat, elaborat pe baza examinării şi evaluării individuale;
-recomandări sau contraindicaţii pentru fiecare angajat şi/sau pentru organizaţie, care vor fi necesare diagnozei organizaţionale.
Deoarece raportul final conţine informaţii cu caracret confidenţial, aceasta se prezintă numai persoanei care a solicitat evaluarea, în baza unui contract semnat anterior şi care conţine clauze de confidenţialitate pentru ambele părţi.
O diagnoză organizaţională este justificată dacă informaţiile pe care le oferă stau la baza unui program coerent de acţiune, desfăşurat în vederea dezvoltării organizaţionale. În acest sens, demersuri precum cele amintite în continuare sunt în măsură să asigure eficienţa implementării unui program de dezvoltare organizaţională:
- consiliere pentru orientarea în carieră şi dezvoltare personală;
- consultanţă psihologică pentru managementul resurselor umane;
- managementul situaţiilor de criză şi negocierea;
- formare, orientare şi repartiţie în muncă după criterii psihologice
- informare şi consiliere în vederea reconversiei şi integrării socio-profesionale.
În ansamblu, serviciile psihologice au apărut şi s-au dezvoltat ca urmare a cererii pieţei muncii. Demersurile de ordin psihologic nu trebuie interpretate ca o obligativitate ci ca o necesitate, atunci când se urmăreşte dezvoltarea personală şi organizaţională. (Claudia Daniliuc)

Organizational