Autor: Viorel Robu. Lucrarea prezinta rezultatele unei cercetari efectuate pe 50 de cadre MApN, al carei obiectiv a fost explorarea relatiilor intre stilurile de adaptare la stres, masurate prin inventarul CISS [7], respectiv cei cinci mari factori de personalitate (modelul Big Five), masurati prin chestionarul Alter Ego [3]. Premisa de la care am pornit este ca trasaturile de personalitate joaca un rol important in explicarea diferentelor interindividuale in ceea ce priveste stilurile de adaptare la solicitarile stresante, specifice vietii si activitatii din domeniul militar. Sunt prezentate si comentate rezultatele, care au indicat, pentru esantionul investigat, o corelatie semnificativ pozitiva intre scorurile la scala ,,confruntarea cu situatia stresanta” si scorurile la factorul ,,caracter constiincios”, respectiv o corelatie semnificativ negativa intre scorurile la scala ,,reactii emotionale” si scorurile la factorul ,,stabilitate emotionala”. De asemenea, sunt prezentate rezultatele analizelor utilizand regresia liniara multipla, care au indicat o contributie semnificativa a scorurilor la factorul ,,caracter constiincios” in explicarea variantei scorurilor la scala ,,confruntarea cu situatia stresanta”, respectiv o contributie semnificativa a scorurilor la factorul ,,stabilitate emotionala” in explicarea variantei scorurilor la scala ,,reactii emotionale”. in final, sunt discutate implicatiile rezultatelor obtinute pentru evaluarea potentialului de adaptare a cadrelor militare la specificul activitatilor profesionale desfasurate.
I. Introducere

Numerosi autori au subliniat consecintele negative ale stresului profesional atat pentru indivizi, cat si pentru organizatiile in care acestia activeaza. Au fost identificate o serie de costuri directe si indirecte (exprimabile in bani), pe care organizatiile cu un management deficitar al stresului le suporta [4]. De exemplu, in SUA factura este de aproximativ 200 de miliarde de dolari pe an (pierderi datorate scaderii productivitatii prin: absenteism, intarzierea la pragramul de lucru, demisii, conflictele dintre sindicate si patronate, plata taxelor medicale pentru angajatii accidentati, etc.) [12]. Dintre costurile directe, scaderea productivitatii in munca a angajatilor (atat sub aspect cantitativ, cat si calitativ) este considerata ca fiind pe primul loc in topul consecintelor stresului [13].
Semnalele de alarma din partea specialistilor cu privire la consecintele negative ale stresului in viata cotidiana si la locul de munca au determinat organizatiile de succes sa se preocupe din ce in ce mai mult de problema controlului stresului in randul angajatilor lor. Eforturile vizeaza atat prevenirea stresului, cat si asistenta specializata in vederea recuperarii angajatilor care intampina probleme datorita solicitarilor stresante. De asemenea, se cauta dezvoltarea competentelor angajatilor, necesare pentru a face fata mai eficient solicitarilor specifice posturilor pe care le ocupa.
Aceeasi atitudine au adoptat-o si structurile militare din cele mai dezvoltate state ale lumii, un exemplu in acest sens fiind cel al armatei americane. Investitia continua in formarea de militari profesionisti, precum si in dezvoltarea de tehnologie informationala si de lupta, este strategia prin care armata americana reuseste sa-si pastreze eficienta general recunoscuta.
Cunoasterea diferentelor interindividuale in ceea ce priveste stilurile de adaptare ale cadrelor militare la stresul cotidian si la cel din mediul militar este importanta pentru evaluarea adaptabilitatii la solicitarile specifice vietii militare. in selectia pentru scolile de profil sau pentru posturile specifice structurilor militare, precum si in procesul de promovare pe linie profesionala, evaluarea trasaturilor de personalitate si a pattern-urilor comportamentale prin care aceasta se exprima va aduce intotdeauna un plus informational, util pentru diferentierea candidatilor. Ramane de datoria cercetarii aplicate in domeniul militar sa stabileasca mai precis contributia pe care variabilele legate de personalitate si comportament o au in predictia reusitei pe diferite posturi din sistemul militar.
 
II. Obiectivele cercetarii

Cu toate ca studiile din domeniu nu au clarificat rolul unor caracteristici individuale in determinarea raspunsurilor la stres, exista parerea unanim acceptata ca, in interactiune cu o serie de factori situationali (de exemplu, experienta anterioara sau suportul social), anumite caracteristici (stabilitatea emotionala, stilul de atribuire cauzala, locul controlului, stima de sine, optimismul, etc.) mediaza relatiile dintre actiunea obiectiva a unor stresori in viata cotidiana si in cea profesionala, evaluarile pe care indivizii le fac cu privire la acestia si o serie de raspunsuri specifice [Kahn si Byosiere, 1992; apud 10]. Aceste variabile, precum si interactiunile dintre ele trebuie luate in calcul, atunci cand se incearca explicarea diferentelor interindividuale in ceea ce priveste raspunsurile in situatii stresante.
Cercetarile asupra structurii personalitatii au demonstrat, in mod convingator, ca numeroasele caracteristici personale non-cognitive pot fi rezumate prin cinci factori, reuniti sub binecunoscuta eticheta Big Five. Modelul este astazi un cadru de lucru influent [8], reflectand o noua tendinta in studiul personalitatii [14]: trecerea de la abordarea analitica la cea sintetica, bazata indeosebi pe utilizarea tehnicii analizei factoriale. Ultimele dezvoltari ale modelului acrediteaza ideea unei structuri ierarhice a personalitatii, care poate fi descrisa in termeni de factori si trasaturi: in varf se gasesc cei cinci superfactori, iar la un nivel inferior sunt plasate diversele trasaturi (mai inguste in ceea ce priveste continutul psihologic) [1, 5, 6].
Un ansamblu de cercetari efectuate in ultimul deceniu al secolului trecut [Vollrath si colab., 1995; Watson si Hubbard, 1996; Rolland, 1997; apud 7] au evidentiat in mod sistematic covariatii semnificative intre diferite dimensiuni ale personalitatii si stilurile de adaptare la situatii stresante. Pe un esantion de 605 francezi, a fost aplicat atat inventarul CISS (Coping Inventory for Stressful Situations), care masoara trei stiluri de adaptare la stres, cat si un inventar care masoara cei cinci factori descrisi de modelul Big Five [7]. Rezultatele au indicat o corelatie semnificativ negativa intre scorurile la stilul de adaptare implicand reactii emotionale si scorurile la dimensiunea stabilitate emotionala. Autorii arata ca scorurile ridicate la variabila nevrotism (sau instabilitate emotionala), opusa stabilitatii emotionale, pot determina persoana sa resimta mediul inconjurator ca fiind amenintator la adresa proprii securitati si integritati si, prin urmare, mai stresant. Persoana poate trai mai frecvent si cu o intensitate mai mare, in comparatie cu persoanele care obtin scoruri scazute, un ansamblu de emotii negative (anxietate, depresie, stari de furie, culpabilitate, etc.) care, combinate cu o imagine negativa de sine, ii vor deteriora semnificativ capacitatea de a face fata situatiilor problematice.
Studiul citat a mai evidentiat o corelatie semnificativ pozitiva intre scorurile la stilul implicand confruntarea cu situatiile stresante si scorurile la factorul constiinciozitate. Explicatia autorilor a fost ca persoanele motivate de a depasi obstacolele, care sunt organizate si au simtul raspunderii fata de propriile actiuni, manifesta mai degraba tendinta de a incerca sa stapaneasca situatiile stresante cu care se confrunta decat de se ancora in emotii negative sau de a le evita.
Autorii concluzioneaza asupra relevantei factorilor nevrotism si constiinciozitate pentru explicarea diferentelor interindividuale in ceea ce priveste adaptarea la stres [7].
in cercetarea ale carei rezultate le vom prezenta in continuare, am reluat demersul abordat de Endler si Parker (1998), utilizand studiul corelational (care permite identificarea sensului si gradului de asociere dintre doua sau mai multe variabile), respectiv tehnica regresiei liniare multiple (care permite identificarea contributiei comune a unui ansamblu de variabile, precum si a fiecareia in parte, in explicarea variatiei altei variabile, care constituie obiectul de interes al unei cercetari). Obiectivele avute in vedere au fost:

? identificarea stilului sau stilurilor de adaptare la situatiile stresante specifice mediului militar, predominante in randul subiectilor investigati;
? studierea marimii si sensului asocierilor intre scorurile la stilurile de adaptare la stresul profesional, masurate cu inventarul CISS [7] si scorurile la cei cinci mari factori de personalitate, masurati cu chestionarul Alter Ego [3];
? identificarea contributiei individuale, precum si a celei comune, pe care factorii de personalitate o au in explicarea variatiei scorurilor la fiecare dintre cele trei stiluri de adaptare la situatiile stresante, masurate cu inventarul CISS.

III. Metodologie

1. Instrumente si procedura

Inventarul CISS permite evaluarea stilurilor de adaptare la situatii stresante prezente la un individ. Aplicarea inventarului este facila, prezentand, comparativ cu alte instrumente, o serie de avantaje legate de economia de timp in administrare si de usurinta interpretarii.
Itemii inventarului operationalizeaza trei stiluri de adaptare la situatii stresante, independente din punct de vedere psihometric: confruntarea cu situatia stresanta, reactii emotionale si evitarea situatiei stresante. Ultima scala are doua componente, si-anume: orientarea spre alte activitati, respectiv cautarea contactelor sociale.
Inventarul CISS poate fi aplicat utilizandu-se doua consemne diferite: unul <<profesional>> (subiectul trebuie sa raspunda referindu-se la situatiile stresante care apar in viata sa profesionala, in definitiv la locul de munca) si altul <<general>> (subiectul trebuie sa se refere la situatiile stresante din viata sa personala). in cadrul cercetarii noastre, am utilizat consemnul <<profesional>>. 
Inventarul poate fi administrat atat individual, cat si colectiv, timpul de completare fiind, in medie, de aproximativ 10 minute. Cuprinde 48 de itemi (cate 16 pentru fiecare stil de adaptare in parte), la care subiectii pot raspunde pe o scala Likert in cinci trepte: de la 1 – Deloc la 5 – Mult.
Fiecare item va fi cotat in functie de varianta aleasa de subiect. in cazul in care mai mult de cinci itemi au raspunsuri ambigue (doua variante incercuite sau nici una), protocolul este considerat invalid. Daca cinci itemi sau mai putini nu au fost completati sau au doua variante incercuite, fiecaruia i se va acorda scorul 3. Pornind de la raspunsurile unui subiect, pot fi calculate cinci scoruri, corespunzatoare celor cinci stiluri de adaptare la situatii stresante.

Chestionarul Alter Ego

Chestionarul Alter Ego [3] permite evaluarea celor cinci factori fundamentali, precum si a zece trasaturi specifice de personalitate. Chestionarul este destinat atat adolescentilor, cat si adultilor de orice varsta, normal alfabetizati. Contextele in care poate fi utilizat sunt variate: de la psihologia ocupationala (selectie, orientare), psihologia clinica la psihologia educationala.
Chestionarul cuprinde 132 de itemi, care coteaza pentru 11 scale (zece fatete ale personalitatii – trasaturi si o scala de dezirabilitate sociala, pentru validarea protocolului de raspunsuri). Subiectii pot raspunde pe o scala Likert in cinci trepte: de la A – intru totul adevarat pana la E – intru totul fals.
Cele zece fatete (trasaturi) sunt mai inguste in ceea ce priveste continutul psihologic. Acestea sunt: dinamismul, dominanta, cooperarea, atitudinea amicala, meticulozitatea, perseverenta, controlul emotiilor, controlul impulsurilor, deschiderea spre cultura si deschiderea spre experienta.

2. Lotul de subiecti

Datele cercetarii au provenit din prelucrarea raspunsurilor unui numar de 50 cadre MApN (de la UM 01156 din Iasi), care au completat chestionarele CISS si Alter Ego. Subiectii, toti barbati, au avut varste cuprinse intre 23 si 48 de ani  (m = 32.18, s = 5.30 ani). Dintre acestia, 15 erau necasatoriti, 33 casatoriti, iar doi nu au precizat situatia familiala. in ceea ce priveste studiile, 21 aveau absolvita scoala militara (studii postliceale), 10 – liceul, iar 19 – studii superioare (academie militara sau altele). Gradele militare se prezinta dupa cum urmeaza: ofiteri (20), subofiteri (26) si maistri militari (4).

IV. Rezultate

1. Stilurile dominante de adaptare la situatii stresante in randul militarilor investigati

2. Corelatii intre stilurile de adaptare la stres si cei cinci factori de personalitate din modelul Big Five

3. Analiza de regresie liniara. Contributia variabilelor caracter constiincios si stabilitate emotionala

V. Discutii. Concluzii

Rezultatele cercetarii noastre au fost consistente cu cele obtinute in cadrul unor studii citate in literatura de specialitate [7], care au aratat ca factorii nevrotism si constiinciozitate pot fi considerati ca fiind cei mai importanti in evaluarea adaptarii la stres. Primul poate fi legat de un stil mai degraba pasiv si ineficace de adaptare la solicitarile stresante din viata cotidiana si profesionala, iar cel de-al doilea de un stil activ, centrat pe problema. Datele analizelor de regresie liniara intreprinse, luand ca variabile explanatorii factorii de personalitate si ca variabile explicate stilurile de adaptare la stres, au confirmat corelatiile semnificative intre scorurile la factorii stabilitate emotionala si caracter constiincios pe de o parte, respectiv scorurile la scalele reactii emotionale si confruntarea cu situatia, pe de alta. Implicatiile acestor rezultate pentru cercetarile din domeniul psihologiei militare pot fi analizate pe doua directii:
? pe de o parte, rolul pe care il joaca caracteristicile individuale (iar dintre acestea, anumite trasaturi de personalitate) in medierea raspunsurilor individuale ale militarilor la stresul cotidian si la cel profesional;
? pe de alta, importanta cunoasterii acestor caracteristici (si, mai specific, a trasaturilor de personalitate care au demonstrat relatii semnificative cu adaptarea la solicitari) in evaluarea potentialului de adaptare al militarilor la stresul specific structurii militare.

1. Rolul personalitatii in adaptarea militarilor la stresul profesional

Numeroase modele explicative au incercat sa delimiteze cauzele stresului cotidian si profesional, raspunsurile variate pe care acesta le determina (abordare bazata pe diferentele interindividuale), inclusiv fenomenele de inadaptare, precum si strategiile care pot fi utilizate pentru inlaturarea acestora si optimizarea functionarii individului in relatie cu solicitarile la care este supus continuu. Cele mai multe dintre aceste modele teoretice au pornit de la premisa existentei unui sistem relational complex intre solicitarile stresante (problemele din viata cotidiana si profesionala), o serie de caracteristici individuale (de exemplu, anumite trasaturi de personalitate, stima de sine, autoeficacitatea, stilul de atribuire, optimismul si speranta, viziunea asupra existentei obiective) si raspunsurile individului. Scopul implicit al acestor modele a fost de a identifica care sunt cele mai eficace strategii de gestionare a stresului (preventie si interventie suportiva).
Studiile au adancit nivelul de analiza, cautand sa arate in ce masura personalitatea influenteaza alegerea si utilizarea de catre indivizi a diverselor strategii de adaptare la situatiile stresante. in acelasi timp, s-a sugerat ca personalitatea unui individ poate fi, la randul ei, influentata de evenimentele de viata majore prin care acesta trece. Astfel, unii autori au considerat ca emotiile negative traite de o persoana care resimte stresul pot deveni, la randul lor, surse de stres, influentand atat evaluarea situatiilor pe care aceasta le traverseaza, cat si strategiile de adaptare la care apeleaza [11]. Alti autori s-au intrebat daca nu cumva nivelul crescut al nevrotismului (o trasatura mai larga decat emotionalitatea negativa) prezent la o persoana reprezinta, el insusi, expresia unei predispozitii a acesteia (vulnerabilitate) spre a trai intens stresul resimtit in propria viata cotidiana si profesionala [9]. Unele studii longitudinale asupra evenimentelor de viata stresante au aratat ca factorul nevrotism poate contribui direct sau indirect, prin asocierea cu o frecventa mai mare a expunerii la evenimente de viata traumatizante, la determinarea raspunsurilor dezadaptative ale indivizilor la stresul psihic. De exemplu, nivelul ridicat al nevrotismului prezent la o persoana se asociaza cu predispozitia acesteia de a se autoaprecia negativ si de a trai emotii negative vis-à-vis de situatie si de propriile resurse. O astfel de solutie conduce mai degraba la accentuarea simptomelor stresului resimtite subiectiv decat la diminuarea acestora.
Nevrotismul trebuie legat de modelul tranzactional al stresului, care presupune ca reactiile dezadaptative ale unei persoane care se confrunta cu un stres intens si prelungit reflecta aprecierile sale negative cu privire la propriile resurse, precum si impactul strategiilor de solutionare a unor probleme anterioare cu care s-a confruntat.
Armata constituie o organizatie inchisa si puternic ierarhizata, avand si alte caracteristici, recunoscute in opinia publica comuna ca fiindu-i specifice. Date fiind solicitarile specifice activitatilor din mediul militar, profesia de militar constituie una dintre cele mai stresante profesii. Semnificatiile stresului, in contextul organizatiei militare, trebuie legate, in primul rand, de necesitatea adaptarii militarilor la o serie de exigente adesea foarte aspre, de solicitarile fizice si psihice permanente la care sunt supusi acestia, accentuate pe timp de criza (conflict militar), de schimbarile majore in stilul de viata pe care le implica intrarea in sistemul militar.
Cercetarile din domeniul psihologiei militare au preluat modelele teoretico-explicative cu privire la stresul cotidian si la cel profesional, adaptandu-le la caracteristicile mediului militar. in aceasta perspectiva, consideram ca modelul propus de Kahn si Byosiere (1992), cu privire la cauzele si la consecintele stresului organizational, precum si la variabilele mediatoare, poate fi adaptat si contextului organizatiei militare, sugerand rolul jucat de interactiunea dintre factorii situationali (dependenti de specificul organizarii si al relatiilor din mediul militar) si caracteristicile individuale ale militarilor (printre care se numara anumite trasaturi de personalitate) in medierea raspunsurilor individuale ale acestora la stresul specific mediului militar.
Unii autori au vorbit despre nucleul adaptarii la mediul militar [2], aratand ca trasaturile de personalitate care favorizeaza integrarea in sistemul militar tin de capacitatea militarului de a se subordona autoritatii, de capacitatea de a suporta anumite privatiuni si constrangeri, de controlul emotional si mentinerea unui tonus afectiv optim, de inteligenta sociala si emotionala, sociabilitatea si deschiderea spre grupul militar, de normele si valorile la care adera. Absenta sau prezenta la un nivel scazut a acestor trasaturi poate contribui la fenomenele de inadaptare la mediul militar a tinerilor recruti, a cursantilor din cadrul scolilor militare, a civililor angajati in sistemul militar pe baza de contract sau chiar a cadrelor scolarizate pentru profesia de militar, dar aflate la inceput de drum. De asemenea, trebuie luata in calcul si vulnerabilitatea constructiei militarului, prin aceea ca aceasta poate oferi un teren fragil pentru instalarea unor reactii dezadaptative la solicitarile stresante din viata personala si profesionala.

2. Importanta cunoasterii personalitatii in evaluarea capacitatii de adaptare la stresul specific vietii militare

Se stie ca la baza functionarii cotidiene si profesionale a individului sta un complex de trasaturi, motivatii si de factori situationali. Modalitatile de a face fata situatiilor problematice si solicitarilor specifice mediului militar depind, in primul rand, de cunostintele, deprinderile si abilitatile militarului. Ne referim la: capacitatea generala de adaptare cognitiva, resursele energetice, dispozitiile si tendintele motivatoare, mecanismele defensive dezvoltate in experienta anterioara si probate ca fiind eficiente.
De aceea, importanta cunoasterii relatiilor intre personalitatea militarilor si stilurile de adaptare la stresul specific mediului militar rezida in posibilitatea descrierii acestora din urma in termeni de comportamente, dispozitii si tendinte, cu implicatii teoretice si practice pentru evaluarea competentelor profesionale ale militarilor.
Datele obtinute in cadrul cercetarii ne-au condus la concluzia ca stabilitatea emotionala si constiinciozitatea militarilor ar putea fi cei mai buni predictori ai stilurilor de adaptare la situatiile profesionale stresante, specifice mediului militar: confruntarea cu situatiile stresante (incercarea de a rezolva problema) – un stil eficient, bazat pe implicarea in depasirea situatiilor sau centrarea pe propriile emotii negative legate de situatiile stresante – un stil mai degraba pasiv si ineficient in raport cu cerintele adaptarii rapide la numeroasele solicitari. Evaluarea acestor trasaturi poate constitui o resursa importanta pentru formarea si dezvoltarea competentelor necesare adaptarii la mediul militar a tinerilor debutanti in aceasta profesie sau pentru selectia in scolile militare sau pentru posturile cu diferite nivele de responsabilitate din cadrul structurilor militare.

 

Bibliografie

[1]. Barbaranelli, C., Caprara, G. V. (1996). How Many Dimensions to Describe Personality ? A Comparison of Cattell, Comrey, and the Big Five Taxonomies of Personality Traits. European Review of Applied Psychology, 46 (1).
[2]. Bob, N. (2005). Rolul convingerilor despre sine si lume in procesul de adaptare al tinerilor la mediul militar. in Cracsner, C.E. (coord.). Psihologie aplicata in mediul militar. Bucuresti: Editura Universitatii Nationale de Aparare.
[3]. Caprara, G. V., Barbaranelli, C., Borgogni, L. (2001). Alter Ego – Les cinq facteurs fondamentaux de la personnalité. Manuel d’utilisation et d’interpretation. Paris: Editions et Applications Psychologiques.
[4]. Cascio, W. F. (1992). Managing Human Resources. Productivity, Quality of Work Life, Profits (third edition). Singapore: McGraw-Hill, Inc.
[5]. Costa, P. T., Jr., McCrae, R. R. (1992). Revised NEO Personality Inventory (NEO PI-RTM) and NEO Five-Factor Inventory (NEO-FFI). Professional Manual. Odessa, Florida: Psychological Assessment Resources, Inc.
[6]. Costa, P. T., Jr., McCrae, R. R. (1995). Domains and Facets: Hierarchical Personality Assessment Using the Revised NEO Personality Inventor. Journal of Personality Assessment, 64 (1).
[7]. Endler, S. N., Parker, J. D. A. (1998). CISS. Inventaire de Coping pour la Situations Stressantes (traduction francaise par J. P. Rolland). Paris: ECPA.
[8]. Guion, R. M. (1998). Assessment, Measurement, and Prediction for Personnel Decisions. New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates, Inc.
[9]. Matthews, G., Deary, I. J., Whiteman, M. C. (2005). Psihologia personalitatii. Trasaturi, cauze, consecinte (trad.). Iasi: Editura Polirom.
[10]. Muchinsky, P. M. (2000). Psychology Applied to Work. An Introduction to Industrial and Organizational Psychology (6 th edition). Belmont, California: Wadsworth.
[11]. Nut, S. (2003). Anxietate si performanta la tineri. Timisoara: Editura Eurostampa.
[12]. Stora, J. B. (1993). Stresul. Bucuresti: Editura Meridiane.
[13]. Sullivan, S. E., Bhagat, R. S. (1992). Organizational Stress, Job Satisfaction and Job Performance: Where Do We Go from Here. Journal of Management, 3.
[14]. Zlate, M. (1997). Big Five – o tendinta accentuata in studiile despre personalitate. in Zlate, M., Eul si personalitatea. Bucuresti: Editura Trei.

Lucrari Psihomil IV