Autori: Andreea Dica, Gabriela Simona Vinteler
Abstract. Atat institutia familiei cat si organizatia militara sunt descrise in literatura de specialitate ca fiind solicitante, institutii care cer devotament si loialitate din partea membrilor sai. Armata, in general in lume, cere diferite nivele de sacrificiu, mobilitate frecventa, capacitate fizica si psihica de a lucra in mod sustinut, peste program si in conditii dificile. Dar, pe langa responsabilitatile serviciului militar, exista si responsabilitatile de familie care se cer a fi indeplinite la fel de bine. Studiul de fata identifica valorile familiale ale militarilor pe care acestia le adopta pentru a face mai bine fata atat cerintelor serviciului militar dintr-o unitate de artilerie antiaeriana cat si a responsabilitatilor de familie, in contextul restructurarii si a fluctuatiei pietei de munca.
I. Date preliminare

Prezentul studiu urmareste identificarea valorilor familiale la militarii dintr-un regiment de artilerie antiaeriana si gradul in care aceste valori se regasesc printre cele ale culturii organizatiei militare.
Studiul a vizat toate categoriile de cadre militare: subofiteri, maistrii militari si ofiteri din unitate, exceptand celelalte categorii de personal. in acest studiu am luat in calcul doar populatia masculina din unitate si doar militarii casatoriti.
In total in esantion au participat un numar de 48 de cadre militare, raspunsurile lor fiind reprezentative doar pentru unitatea in cauza si doar pentru militarii barbati.
Studiul de fata reprezinta o modalitate de culegere intr-o prima faza a datelor legate de stilul de viata a militarilor din unitate si de perceptia acestora asupra familiilor lor.

II. Premisa studiului

Studiul pleaca de la presupozitia ca formarea valorilor familiale la militarii din unitatea cercetata sunt puternic influentate de structura si cultura organizatiei militare. Acest lucru conduce, dupa cum arata studiile asupra armatei engleze [Dandeker, French, Thomas, 2004] sau a celei americane [Segal si Segal, 2004; Wikipedia, the free encyclopedia on-line], in situatia de stabilitate socio-economica, la formarea unor familii de militari cu o structura asemanatoare celei cu ierarhie militara – familie traditional-patriarhala.
Am pornit de la premisa ca influenta culturii organizatiei militare aflate in restructurare, precum si cultura unei tari in tranzitie in care se scufunda cea a organizatiei militare, poate determina in structura familiei de militari modificari. Schimbarea ce poate avea loc ar fi, dupa cum arata si studiul din 2002 pe populatia romaneasca de catre Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii [in Popescu R., 2002], de la o structura puternic traditional-patriarhala spre o structura familiala moderna sau cu elemente postmoderne. O familie cu elemente de modernitate se poate instaura aici doar din motive de adaptare optima la schimbarile de mediu [Ciuperca, 2000].

III. Obiectivele urmarite

Dimensiunile valorilor familiale cercetate in lucrarea de fata sunt definite dupa studiul lui Popescu R. (2002) si adaptate la organizatia si populatia militara. Astfel am masurat urmatoarele dimensiuni:
- perceptia importantei familiei la militari prin locul pe care il ocupa familia in viata lor si dupa cum apreciaza calitatea vietii de familie;
- valorile si mentalitatile in sfera familiei prin modul de apreciere a surselor fericirii/problemelor in familie si prin identificarea mentalitatilor de rol in familie.
Locul pe care il ocupa familia in viata militarului

Familia detine primul loc in ierarhia diferitelor domenii ale vietii, la diferenta destul de mare de celelalte. Aproximativ 85% dintre cadrele militare ale unitatii investigate considera ca familia este foarte importanta in viata lor.
La polul opus se afla religia, pe care majoritatea de 58% o clasifica pe ultimul loc (locul cinci), iar aproximativ un sfert dintre cei intervievati (29%), pe locul patru. Acest lucru arata ca „religia” este mai putin importanta pentru militari fata de celelalte domenii ale vietii sau ocupa un loc aparte, ca valoare distincta de celelalte domenii cum ar fi familia si munca.
Munca, domeniu plasat pe locul al doilea de jumatate dintre cei intervievati si pe locul al treilea de catre un sfert dintre cei participanti la studiu, este considerata ca prioritara in viata militarului, dar nu inaintea familiei, fiind o vloare bine determinata.
Se observa ca prietenii si timpul liber sunt domenii care nu au o valoare clar stabilita, sau un loc anume ca importanta in viata militarului. Aceste domenii nu reprezinta valoari de sine statatoare precum familia, munca sau religia, ci sunt distribuite aproape in mod egal intre locurile doi, trei, patru si cinci. De pilda locul trei si locul patru sunt ocupate aproape la egalitate de timp liber, munca, prieteni (locul trei) si respectiv timp liber, prieteni, religie (locul patru). Prietenii sunt distribuiti aproximativ in mod egal pe toate locurile, incepand cu locul doi si terminandu-se cu locul cinci. De aici deducem ca prietenii nu reprezinta o valoare clar definita, distincta pentru militari, ci au aceeasi valoare la unii cu a muncii si a timpului liber, iar la altii cu a religiei. Timpul liber este de asemenea asociat ca valoare in unele cazuri cu munca si cel mai frecvent cu prietenii si religia.

Atat la nivelul intregului esantion, cat si la nivelul categoriilor de militari obtinute prin impartirea in functie de diferite criterii (varsta, experienta maritala), pe primul loc se afla increderea in partener, considerata esentiala pentru ca o casnicie sa fie fericita, iar pe locul al doilea, la o diferenta destul de mica, iubirea reciproca intre parteneri. Procente ridicate au inregistrat copiii, sprijinul reciproc si potrivirea sexuala, iar in unele situatii fidelitatea si banii. Celelalte aspecte precum aceeasi educatie, varsta apropiata, locuinta proprie si conditiile de locuit intrunesc o mica parte din adeziuni sau sunt complet ignorate.
Varsta constituie un element semnificativ de diferentiere. Se observa o crestere a importantei iubirii, increderii reciproce, a copiilor, a sprijinului reciproc si a fidelitatii odata cu varsta si o scadere a nevoii de potrivire sexuala pentru a fi fericit in casnicie. Daca pentru cei tineri este importanta potrivirea sexuala si mai putin sprijinul reciproc si banii, pentru cei peste 36 de ani si cu experienta maritala intre 11-30 de ani scade interesul pentru potrivirea sexuala si creste pentru sprijinul reciproc si bani.
Locuinta proprie si conditiile de locuit sunt ignorate ca si criteriu de fericire in casnicie din mai multe motive: viata nomada a militarului nu permite atasarea de o locuinta fixa sau proprie, adaptandu-se mereu la locuinte de servici asigurate, chirii sau locuintele socrilor/parintilor.
Modelul de familie identificat aici este unul modern – familia nucleara, care plaseaza iubirea si increderea reciproca pe primul plan si copiii pe plan secund. Tinerii intre 26 si 35 de ani adauga acestui model nuclear o conditie postmoderna a unei relatii fericite – potrivirea sexuala, care se diminueaza la cuplurile cu mai multa experienta maritala si mai inclinate spre modelul traditional de familie, unde veniturile si sprijinul reciproc sunt luate in considerare ca si conditii necesare pentru o casatorie fericita.
Cea mai importanta cauza a aparitiei problemelor in casnicie este reprezentata de neglijarea familiei de catre unul dintre soti, la diferenta foarte mica de consumul de bautura si infidelitatea. Chiar daca percep veniturile si locuinta ca fiind satisfacatoare doar la 10% din cazurile intervievate acestea constituie sursa aparitiei problemelor in casnicie, procent care insa nu este de neglijat. intr-un procent mai mic de 3, 6%, dar suficient sa creeze nemultumire, apare stresul/oboseala, parintii/socrii si lucrurile minore, ceea ce inseamna ca parintii si socrii mai au unele influente asupra familiilor acestora.
Se pare ca discutiile contradictorii, comportamentul copiilor nu ii afecteaza asa de mult pe militari. Aici poate fi vorba de interventia directa mai mult normativa a sotului in disciplinarea comportamentelor sotiei si a copiilor. Bolile si faptul ca sotia nu aduce bani in casa sunt eliminate complet din calculul aspectelor problematice din casnicie.
Oportunitatea de a pleca in misiuni in teatrele actuale de operatii ar fi valorificata doar de 40% dintre cei intervievati, 43% nu ar pleca in misiuni, iar 17% sunt inca indecisi. Cu toate acestea se pare ca mai mult de jumatate dintre ei (66% din cazuri) nu percep plecarea in misiuni externe sau in teatre de operatii ca generand probleme in casnicie, doar 13% dintre ei percep acest lucru, iar aproape un sfert (21%) din militarii intervievati nu cunosc ce efecte ar avea plecarea lor asupra familiei. Probabil ca decizia de a pleca in misiuni in strainatate si in teatrele de operatii tine mai mult de propriul individ, de dezvoltarea sa in cariera militara si de nevoile financiare ale familiei si mai putin de asigurarea armoniei si a echilibrului relatiilor in familie.
Intentia de divort de-a lungul casniciei este prezenta doar la 2% din cazuri si apare uneori la 15% dintre militari. 70% dintre cei intervievati nu au intentionat niciodata sa divorteze, iar 13% se abtin sa raspunda la aceasta intrebare. Din aceste date se poate observa ca militarii desi sunt mai superficiali in prietenie, isi intemeieaza familiile optand pentru un partener pe viata, stabil si mai putin pentru un partener care sa ofere standarde ridicate de calitate relationala si sexuala. Poate ca de aceea cel mai important lucru in casnicia lor este increderea reciproca, iubirea, copiii, sprijinul reciproc, preocuparea pentru ingrijirea familiei si mai putin fidelitatea partenerului.
Doar la cei tineri s-a observat nevoia standardelor calitative ridicate in ceea ce priveste viata sexuala (potrivirea sexuala este un criteriu important al unei casnicii fericite). Nu s-a inregistrat la fel si pentru viata relationala a tinerilor (cum sunt criteriile: aceeasi educatie, varste apropiate – ce nu sunt alese). Se observa ca tinerii militari tind spre modernizarea/postmodernizarea familiei nucleare doar pe un anume aspect al vietii de cuplu – viata sexuala.

Roluri si mentalitati

In ceea ce priveste responsabilitatile barbatului si a femeii in gospodarie, militarii respondenti sunt de parere ca muncile casnice nu sunt doar de datoria femeii (87%), iar veniturile casei nu trebuie aduse doar de barbati (73%). Se pare ca la majoritatea militarilor intervievati stereotipurile familiei traditionale, in care femeia se ocupa doar de treburile casei, iar barbatul de obtinerea venitului in casa, au fost inlocuite cu pricipiul complementarii rolurilor.
In schimb, desi muncile casnice sunt percepute ca echivelente in dificultate si efort ca si oricare alta munca platita (in 86% din cazuri considera ca „muncile casnice nu sunt cele mai usoare munci”), totusi nu considera ca „muncile casnice trebuie platite/rasplatite ca oriare alta munca”.
Jumatate dintre militarii intervievati considera ca femeia trebuie sa isi urmeze barbatul, desi 38% nu au o atitudine ferma, ceea ce lasa loc alternativelor in decizie sau alegerii partenerei. De asemenea, parerile legate de asumarea responsabilitatii in ceea ce priveste cresterea copilului in functie de gen sunt impartite aproape in mod egal, intre cei care se implica in cresterea copilului si cei care nu se implica de loc in aceasta sarcina. Un procent destul de ridicat de 21% nu au o convingere clar conturata, acestia adaptandu-se in functie de situatie.
Interesant este faptul ca un procent egal si majoritar (46%) de militari considera ca barbatul este stapanul casei si capul familiei. Totusi un procent destul de ridicat considera ca femeia este stapana casei, iar barbatul nu este neaparat capul familiei. Se observa aici ca parerile sunt impartite si lasa locul interpretarilor in ceea ce priveste asumarea rolurilor de gen si de decizie in familie.
In familia de militari unele sarcini din casa sunt considerate a fi specific masculine, (cum sunt intretinerea automobilului familiei, reparatia instalatiilor din casa) sau specific feminine (calcatul rufelor 67%, spalatul hainelor 46%, pregatirea mancarii 42% si in procente mai scazute celelalte sarcini din casa si cele de crestere a copiilor).
Dar se pare ca de cele mai multe ori sarcinile din casa, chiar si cele care sunt considerate de catre un procent ridicat ca fiind in responsabilitatea femeilor, sunt impartite intre parteneri. Cel mai adesea sarcinile ca: spalatul vaselor, curatenia in casa, ingrijirea zilnica a copilului, supravegherea lectiilor si a timpului liber al copiilor, vizita la doctor cu copilul, insotirea copilului la scoala sunt realizate la comun. intr-un procent mai mic, dar semnificativ, aceste sarcini sunt realizate numai de catre femeie, iar intr-un procent foarte redus numai de catre barbat. Se observa ca majoritatea barbatilor se implica in pregatirea mancarii (58%), spalatul hainelor (54%) si uneori contribuie la calcatul rufelor (33%).
De semnalat in familia militarilor intervievati este implicarea barbatului in activitatea de crestere a copilului alaturi de sotie. Se pare ca noua etapa in evolutia familiei moderne este caracterizata prin faptul ca diferentierea feminin/masculin nu mai urmeaza axa afectivitate/autoritate. Raporturile tata-copil se schimba intr-o relatie afectiva.
Cu toate acestea, daca analizam datele de mai sus se observa ca la un procent relativ mic de militari se mentin rolurile traditionale in familie, unde sarcinile in casa sunt clar delimitate si specificate in functie de sex-rol. La o mare parte dintre ei majoritatea sarcinilor casnice sunt realizate la comun, tipic casniciilor moderne, nucleare. Unii autori din literartura de specialitate (Singly, 1996, Kellerhals si Montandon, 1991) interpreteaza acest lucru mai mult ca pe un ajutor oferit sotiei sau mamei si mai putin prin preluarea sarcinilor femeii si distribuirea lor in mod egalitar.
La intrebarea daca fata de partenera au mai mult sau mai putin timp liber, militarii, in 39% din cazuri, raspund ca timpul liber este perceput ca fiind egal in cantitate fata de partenera, 21% percep ca ei au mai mult timp liber fata de partenera, iar 25% percep ca au mai putin timp liber fata de partenera. Aceste rezultate se datoreaza si faptului ca militarii nu au un cult pentru timpul liber, ei asociindu-l cu diverse munci platite sau casnice. Faptul ca ei au la fel de mult timp liber ca si partenera de viata, arata ca in cele mai multe cazuri isi ajuta partenera la rezolvarea sarcinilor in cadrul gospodariei si la eliminarea supraaglomerarii acesteia cu sarcini.

V. Concluzii
Mentalitatea familiei traditional-patriarhala se mentine la majoritatea militarilor investigati, dar cu tendinte de trecere spre modernitate si postmodernitate in unele laturi ale vietii de familie. La majoritatea mai exista nevoia de a pastra rolul de cap de familie, de a avea o sotie care sa il urmeze in deciziile pe care le ia in legatura cu propria cariera militara sau familie si sa il sprijine de-a lungul vietii. Acest lucru putem afirma ca il cere si organizatia militara: ierarhie militara de tip masculin, loialitate, supunere si incredere reciproca pe termen lung.
Majoritatea cuplurilor au o viziune moderna, cea a familiei nucleare, cu un singur copil si in care subliniaza o serie de elemente definitorii. Ei adopta o relatie cu copilul mult mai afectiva decat cuplurile din trecut, chiar daca de multe ori interventia lor „de tata” este mai mult normativa si consta in a comenta, a impune, a permite sau a interzice o activitate, a explica principii morale (dupa autorii Kellerhals si Montandon, 1991).
Acestia isi ofera ajutor la realizarea activitatilor casnice, specifice femeii, chiar daca nu preiau sarcinile in mod egalitar. Unii sunt de acord ca sotia sa aduca venituri in casa, sa isi realizeze o cariera profesionala, uneori chiar in detrimentul imposibilitatii de a-l urma in mutarile sale prin tara.
Elementele de postmodernitate apar la tinerii casatoriti, care isi doresc o viata sexuala mai buna din punct de vedere calitativ. Dar ceea ce ramane element central de modernitate si romantism a familiei de militari investigati este sentimentul de iubire si incredere reciproca pe care acestia se bazeaza in construirea unei casnicii fericite, fapt intalnit si in populatia romaneasca [Popescu, 2002].
Cert este faptul ca transformarile survenite in organizatia militara si piata muncii fluctuanta din tara ii determina pe militari sa adopte unele schimbari si in structura lor de familie, pentru a se adapta mai bine conditiilor si standardelor de viata actuale.

Bibliografie

1. Birch, Ann (2000), Psihologia dezvoltarii, Editura Tehnica, Bucuresti
2. Ciuperca, Cristian, (2000), „Viitorul familiei – perspective si ipoteze”, http://www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2000.1-4.a10.pdf.
3. Dandeker C., French C., Thomas S., (2004), „The Family and Military as Greedy Institutions: Negotiating a Work-life Balance”, www.esrcsocietytoday.ac.uk.
4. Popescu, Raluca (2002), „Calitatea vietii de familie in Romania”, Sesiunea de Comunicari stiintifice, februarie, Institutul de cercetare a Calitatii Vietii, Academia Romana
5. Segal, R. David, Segal, Wechsler Mady, (2004), „America’s Military Population”, Population Bulletin, Vol. 59, Nr.4, December
6. Wikipedia, Military brat (U.S. subculture) from Wikipedia, the free encyclopedia, on-line

Lucrari Psihomil IV