Autori: Aurelian Musat, Sorina Ioana Scarlatescu. Chestionarul de sanatate mentala este un test de depistare elaborat de psihologul American Thomas Langner in scopul determinarii relatiei dintre evenimente de viata si tulburarile psihice.
Proba are capacitatea de a face distinctia intre starea patologica si cea normala, fara a fi utilizabila in depistarea psihozelor.
Testul a fost folosit in Statele Unite de catre autor si L.Srole, James A. Blumenthal, Fabrega si Haka,  Shader, Manis, Fink, Engelsmann si altii.
Cercetatorii francezi F. Amiel Lebigre si M. Chavance au tradus si adaptat in Franta chestionarul pentru aprecierea sanatatii mentale numit, pentru uzul subiectilor,  “Test de sanatate totala” – TST.
A mai fost utilizat in aprecieri ale sanatatii mentale in diferite situatii cauzate de evenimente de viata in Belgia de catre Wanet, Gregoire si Bertaux si, la fel, in Franta de catre Bessuge, Laffont, Thirry, Bugard si colaboratorii.  
in anii 1980-1983 psihologul Cristina Popescu-Romanita (CEPECA – sef de colectiv psihologul Anton Tabachiu) si psihologul Aurelian Musat (Ministerul Industriei Usoare) au adaptat chestionarul si l-au validat pentru populatie romaneasca (resursele umane ale platformei industriale Ghencea), apoi aplicarea s-a extins si in industria de constructii pentru selectie, orientare si reorientare profesionala ca si in scopul consilierii sau terapiei psihologice.
I. Prezentare generala

Chestionarul de sanatate mentala elaborat de psihologul American Thomas Langner se aplica in scopul determinarii relatiei dintre evenimente de viata si tulburarile psihice.
inca din 1913 Jaspers, in Tratatul de psihopatologie, insista asupra notiunii de reactie, care este raspunsul afectiv la un eveniment, dat in sensul pastrarii homeostaziei individuale. Apoi Adolf Meyer lanseaza ipoteza existentei unei legaturi directe intre stimuli bine precizati si aparitia unei boli. Astfel s-a dezvoltat un curent stiintific puternic in State, imediat urmat in Europa, pe ideea relatiei de cauzalitate in aparitia bolii. Transpunerea modelelor de reactie biofiziologica a organismului in modele psihologice suscita intrebari si solutii. Reducerea comportamentului doar la reactii fiziologice inseamna un impas in abordarea dimensiunilor relationale, cognitive si afective. Abordarea sistematica si ampla a personalitatii si comportamentului servita statistic de confirmari versus infirmari prin aplicarea unor probe ce vizeaza multiplele aspecte ale proceselor biologice si psihofiziologice amintite poate fi o cale (asimptotica) de apropiere de adevarata problematica a sanatatii mentale umane.
Testul a fost utilizat in Statele Unite de catre autor si L.Srole, in studii medicale epidemiologice, de James A. Blumenthal pentru compararea persoanelor divortate si nedivortate si pentru compararea parintilor unor copii bolnavi de fenilcetonurie sau fibroza chistica a pancreasului (ambele boli pot fi cauze ale retardarii) cu parintii unor copii fara astfel de boli; Fabrega si Haka compara parintii copiilor cu handicap cu parintii celor fara handicap; in toate comparatiile nu s-au inregistrat diferente. Shader constata ca nota la test este mai inalta cand nivelul socioeconomic este coborat. Manis, Fink, Engelsmann au facut comparatii in functie de sex, varsta, castig, etnie. in Franta F. Amiel Lebigre si M. Chavance au facut studii pe 488 de invatatori francezi; in Belgia s-au facut studii psihologice pentru folosul medicinei muncii de catre Wanet, Gregoire si Bertaux si, la fel, in Franta de catre Bessuge, Laffont, Thirry, Bugard si colaboratorii.  in Romania, in perioada 1980 – 1983, psihologul Cristina Popescu-Romanita (CEPECA – sef de colectiv psihologul Anton Tabachiu), si psihologul Aurelian Musat (Ministerul Industriei Usoare), au tradus si adaptat chestionarul si l-au validat pentru populatie romaneasca (resursele umane ale platformei industriale Ghencea). Ulterior aplicarea s-a extins si in industria de constructii pentru selectie, orientare si reorientare profesionala ca si in “machetarea” subiectilor in scopul  stabilirii – alaturi de alte probe – a directiei si sensului consilierii sau terapiei psihologice.
Statutarea activitatii psihologului ( Legea 213) atrage dupa sine atitudinea stiintifica, exigenta, in abordarea fiintei umane in problematica sa psihica. Medicina muncii are, deasemenea, prevederi legate de consultarea psihologului pentru protectia, reabilitarea angajatilor cu probleme de sanatate mentala datorate, in special, unor factori aferenti procesului muncii si relatiilor interumane din mediul de munca (Legea 418/2004, Art.13, d).
Timpul de care dispun psihologii din selectie, cunoastere si asistenta in investigarea subiectilor este, uneori, dramatic limitat. Stabilirea prin metode rapide, in astfel de situatii, a cadrului general in care abordeaza persoana – normal sau clinic – constituie baza unei activitati mai eficiente, mai bine integrate atat in termenele presante cat, mai ales, in nivelele de exigenta.
in acest scop propunem utilizarea testului de sanatate mentala, util pentru depistarea unor presupuse tulburari psihice, care a fost util si in alte imprejurari pentru evidentierea acestora prin corelarea cu evenimente de viata capabile a produce astfel de incarcari.
Din perspective psihologice si psihiatrice preventive si din necesitatea depistarii practice a tulburarilor mentale, cercetatorii francezi F. Amiel Lebigre si M. Chavance au tradus si adaptat in Franta chestionarul pentru aprecierea sanatatii mentale si l-au numit, pentru uzul subiectilor, “Test de sanatate totala” (Anexa 1; sursa:  Revista de Psihologie Aplicata nr. 4/1974, Centrul de Psihologie Aplicata, Paris, Victor Hugo 48)
Proba provine din itemi continuti in M.M.P.I. (Minnesota Multiphasic Personnality Inventory – Inventarul de personalitate multifazic Minesota) si din N.S.A. (Neuropsychiatric Screening Adjunct – Instrument auxiliar de explorare neuropsihiatrica).
intrucat despre valoarea MMPI s-a publicat in Romania (de exemplu Introducerea in psihodiagnoza clinica a Ruxandrei Rascanu) iar NSA este mai putin cunoscut, aducem precizarea formulata de Harry C. Leavitt, membru al Asociatiei Psihiatrice Americane, care a comparat NSA cu Cornell Selectee Index, forma N si a conchis ca NSA este superior lui Cornell Index pentru ca are intrebari simple si tintite, economiseste timpul de aplicare si interpretare, reduce la minimum intrebarile nonesentiale si asigura totusi descrierea multitudinii de situatii individuale, continand cu adevarat intrebari esentiale (America Journal of Psychiatry 103: 353-357, November 1946).
NSA, elaborat de Samuel A. Stouffer in 1944 (The American Soldier in World War II) pentru selectia militarilor este similar cu alte probe: Stirling County study, Natonwide study, Cornell Medical Index, Midtown Manhattan study.
Obiectivul tuturor screeningurilor este depistarea tulburarilor in stadiul preclinic si vizeaza, in principal, depistarea tulburarilor, distresului, pe calea acuzelor psihofiziologice: nervozitate, inertie,  insomnie, tremurul mainilor, cosmaruri, transpiratia mainilor, dureri de cap, palpitatii si alte jene, in legatura cu frecventa si durata lor.
 
II. Analiza statistica la populatia europeana

Prezentam, pe scurt, rezultatele cercetatorilor F. Amiel-Lebigre si M. Chavance asupra datelor statistice din Franta.
Cei 22 de itemi din componenta fac aprecierea sanatatii mentale atat pe criteriul functiilor psihofiziologice cat si al functiilor psihice.
Nota, pentru fiecare subiect, se obtine din suma raspunsurilor marcate cu asterisc. O nota de la 1 la 4 nu trebuie sa ne retina atentia, mai ales in cazul subiectilor tineri sau de sex feminin. O nota cuprinsa intre 5 si 8 poate sa fie un semn de avertizare asupra tulburarii psihice. O nota egala sau superioara lui 9 este semnul unei personalitati puternic perturbate si, in general, al unui tip nevrotic. Testul de sanatate totala nu este utilizabil in depistarea psihozelor.
Dupa o apreciere generala de acest fel se trece la una de calitate, asa cum indica dispersiile analizelor pe itemi din timpul validarii (atat la origine, cat si in studiile din Franta, apoi la adaptarea si validarea din Romania).
S-a constatat aparitia a trei situatii statistice care separa raspunsurile subiectilor: prima grupare de date separa net raspunsurile patologice de celelalte; a doua opune doua seturi de variabile: unul “negativ” compus din 6 variabile care redau valoarea depresiunii (intrebarea 6 – dispozitie trista sau foarte trista, intrebarea 14 privind disponibilitatea de implicare in activitati, intrebarea 19 cu referire la griji care produc suferinta, intrebarea 20 despre senzatia de izolare, intrebarea 21 vizeaza o atitudine “lucrurile iau intotdeauna o intorsatura rea pentru mine” si intrebarea 22 care tinteste atitudinea “nimic nu mai merita oboseala”); in sfarsit, a treia, acopera partial intrebarile – respectiv raspunsurile – despre anxietatea somatizata (2- dureri de cap, 9- senzatie de caldura, 11- cap greu sau nas infundat, 15- palpitatii, 17- sudori reci, 18- tremurul mainilor).
Analiza factoriala a evidentiat o opozitie intre variabile: anxietate somatizata-adesea cu anxietate somatizata-uneori. Acest aspect se poate datora fie unei atitudini de raspuns din partea subiectului in sensul unei generalizari a frecventei tulburarilor prezentate fie chiar unei tendinte reale de a prezenta tulburarile in chestiune cu frecvente semnalabile.
Cu referire la somatizarea anxietatii studiul releva opozitia a doua grupuri de variabile: variabilele „depresiune” (raspunsurile de la intrebarile 6, 14, 19, 20, 21, 22) proiectate in valorile negative ale populatiei statistice si cele 6 variabile care corespund raspunsurilor „adesea” la intrebarile 10 (jena respiratorie), 15 (palpitatii),
16 (lesin), 17 (sudori reci), 18 (tremurul mainilor), care in aceasta grupare statistica se situeaza in cea mai pozitiva locatie. Cele doua grupe de variabile „depresiune” si anxietate somatizata”, reprezentate „adesea” se regasesc in acelasi timp in campurile I-II si II-III. Din concordanta celor doua analize factoriale practicate se nasc cel putin  trei concluzii:

1.Principala trasatura a testului este chiar opozitia intre prezenta si absenta tulburarilor care sunt mentionate ca aparand “adesea” sau numai “uneori”, ceea ce ne permite sa credem ca e corect sa facem introducerea notiunii de tulburare cu slaba frecventa a aparitiei in calculul notei globale si sa-i atribuim ½ din pondere, de exemplu, pentru o pondere de 1 la tulburarile cu aparitie mai frecventa. Doar raspunsul “uneori” de la intrebarea 7 (nervozitate) nu este considerat deoarece este asociat in rezultatele celor doua analize factoriale la absenta tulburarii cu semnificatie patologica.
2.Componenta depresiva se detaseaza net in cele doua analize si impune calcularea, alaturi de nota globala, a unei note partiale a depresiei, pornind de la cele sase intrebari (6, 14, 19, 20, 21, 22). Calculul din studiul francez s-a facut pentru 488 de subiecti iar coeficientul de corelatie a notei partiale a depresiunii cu nota complementara a T.S.T. calculata pornind de la cei 16 itemi ramasi s-a ridicat la 0,45 ceea ce poate fi considerat ca relativ redus (in Romania s-a obtinut 0,46 ceea ce nu schimba nimic). Un subiect poate sa obtina o nota de 5 sau de 6 numai prin itemii depresiunii. Nu este depistat pentru ca s-a fixat la 9 criteriul de depistare si totusi el este serios deprimat.
3.Factorul  “manifestarile somatice de anxietate”, find egal aparut, autorii francezi s-au gandit ca este interesant de calculat o nota partiala pornind de la itemii corespondenti in raport pe de o parte prin relativa instabilitate de la o analiza la alta, pe de alta parte de la posibilitatea de a nu traduce ca o atitudine de raspuns la subiect mai mult ca in realitate.
Astfel ca, practic, francezii au propus o grila de corectie realizabila in functie de ponderile mentionate, pentru cele 22 de intrebari care conduce la o nota cuprinsa intre 0 si 22 si o nota partiala a depresiunii.
Lebigre si Chavance au aplicat chestionarul unui grup de 127 subiecti din clase terminale ale scolii normale (sex feminin), au examinat apoi cei 127 de subiecti prin convorbiri dirijate prin care s-a realizat un dosar standardizat pentru fiecare. O comisie psihiatrica a lecturat cele 127 de dosare si le-a clasat in 4 categorii : “A” cazuri certe de psihiatrie, “B” cazuri probabil psihiatrice, “C” cazuri probabil nepsihiatrice si “D” cazuri cert nepsihiatrice. Mediile notelor la T.S.T. sunt prezentate mai jos:

Tabel I   Mediile notelor la T.S.T. pe categorii
T.S.T       A       B      C       D
Nota globala 1    8,8            7,5          5,0            3,4
Nota globala 2          10,1           9,0          6,0            4,4
Nota partiala              3,2            2,5          1,6            1,0
Pe baza celor aratate pana acum, analiza raspunsurilor unui subiect se face astfel:
Nota, pentru fiecare subiect, se obtine din suma raspunsurilor marcate cu asterisc. O nota de la 1 la 4 nu trebuie sa ne retina atentia, mai ales in cazul subiectilor tineri sau de sex feminin. O nota cuprinsa intre 5 si 8 poate sa fie un semn de avertizare asupra tulburarii psihice. O nota egala sau superioara lui 9 este semnul unei personalitati puternic perturbate si, in general, al unui tip nevrotic.
Dupa aprecierea de tip general se trece la calcularea notelor  prin numararea raspunsurilor marcate de subiect astfel:
pentru nota globala 1 se numara 1 punct pentru 1-rau, 2-da, 3-adesea, 4-adesea, 5-nu, 6-destul de trist sau foarte trist, 7-adesea, 8-da, 9-da, 10-adesea, 11-da, 12-da, 13-da, 14-da, 15-adesea, 16-adesea, 17-adesea, 18-adesea, 19-da, 20-da, 21-da, 22-da;
pentru nota globala 2 se aduna la punctajul obtinut anterior cate ½ punct pentru fiecare “uneori” de la 3, 4, 15, 16, 17, 18;
pentru nota partiala se insumeaza cate un punct pentru 6, 14, 19, 20, 21, 22.
Analiza statistica  pe populatie romaneasca s-a realizat pentru raspunsurile a peste 1000 de subiecti esantionati pe cotele sex, nivel de studii si varsta iar corelatiile nu au evidentiat diferente semnificative fata de rezultatele studiilor din America, Franta sau Belgia.
Pe de alta parte, insa, au aparut unele aspecte in legatura cu interpretarea rezultatelor, tinand cont de specificitatea economica si sociopolitica din Romania in acea perioada (1980-1983), intrucat numerosi indivizi prezentau distonii neurovegetative si elemente simptomatice de tip nevrotic, usoare depresii si anxietati cu sorgintea in presiunea politica repercutata ca opresiune, umilinta, incertitudine ce se amplificau datorita manipularii prin denigrarea generala a persoanei si drepturilor individuale devenita fenomen de mase. Astfel ca orice semnalare prin note mai mari decat 1,0 s-a constituit in motiv de convorbire dirijata, masuratori cu index de somatizari (Cornell) sau chiar estimari cu probe proiective (Luscher, Szondi, Rorschach, Rosenzweig, arborele Koch s.a.), in vederea protejarii persoanei cel putin prin consiliere daca nu chiar prin metode terapeutice ori masuri in managementul resursei umane pentru ameliorarea raportului dintre insusirile si limitele persoanei cu solicitarile mediului de munca.  

III. Test de sanatate totala – T.S.T.

T.S.T. in examinarea psihologica a militarilor profesionisti pentru angajare, reinnoirea contractelor si pregatirea detasamentelor pentru misiuni in afara granitelor TST este utilizat experimental incepand cu 2006 ca proba de depistare a situatiei de tulburare a normalitatii psihice. in lunile aprilie-mai 2006 proba a fost aplicata pe 108 subiecti, candidati pentru misiuni in strainatate. Evident ca nu s-au descoperit aspecte socante ale structurii psihice a candidatilor, pentru ca subiectii fac parte dintre cei selectati candva pentru angajare si apoi revazuti anual pentru reinnoirea contractului. Pe de alta parte, proba fiind una de depistare a unei stari si nu de fixare a diagnosticului si-a indeplinit cu succes rolul, dupa cum se va vedea.
Grupul din Bucuresti, de 60 de persoane, cu depistarea unor disfunctii in proportie de 33% (20 persoane) si grupul din Curtea de Arges care semnaleaza tulburari usoare in proportie de 50% (24 de persoane dintre cei 48), total 108 persoane cuprinse in studiul din acest an, aduce semnalari interesante. Cu toate ca toti subiectii sunt incadrati in categoria „nepsihiatric”, procentajele de mai sus se inregistreaza pentru subiecti cu punctaje minime pentru cele trei tipuri de note si totusi se indeplineste rolul de proba de depistare in masura in care fie ca au accentuari pe scale de decizie din probele FPI (N, A, D, Nle) si EPQ (P, N) fie ca au raspunsuri situate in extremitatea pozitiva a acestor scale (stanine de 9 si dar au note mici la scale de verificare (Fd din FPI si, respectiv, L din EPQ) iar in cadrul examinarii individuale vadesc unele  accentuari structurale usoare si conjuncturale. Unii au primit avizul „RESPINS PSIHOLOGIC” pentru misiune, cum ar fi subiectii 10 si 16 din Bucuresti, genisti, cu note mari la scale de decizie la alte probe, dar cu nota minima la sinceritate si depistati cu proba TST doar cu o nota globala 2 de cota minima, respectiv 0,5; la fel, subiectii de la Curtea de Arges: nr. 8 (nevroza) dar si subiectii nr. 3, 6, 9, 12, 13, 17, 18 care au avut raspunsuri conforme cu dezideratul si nu cu realitatea la scale de decizie dar mici la scale de sinceritate si, in plus, note mici la probele de nivel mental  si au fost respinsi; acestia din urma au avut la TST note globale cuprinse intre 1 si 1,5 iar nota partiala intre 0,5 si 1.
Printre subiectii cu aviz de „ADMIS” au fost, de asemenea, depistati unii indivizi datorita unor semnalari minime cu TST care aveau si foarte usoare accentuari masurate cu probele amintite, persoane carora nu a fost nevoie decat a li se atrage atentia asupra masurilor de autocontrol pe perioada misiunii (energic impulsiv, usor inclinat spre reflexii de tip depresiv, usor instabil afectiv-emotional etc).
Finalizarea avizarii psihologice a celor doua grupuri cuprinse in studiu s-a realizat si prin utilizarea in cadrul examinarii individuale a informatiei obtinute din aplicarea TST, aplicare de altfel facila si pentru subiecti si pentru psiholog, ca si cotarea (nu este necesara aplicarea de grile).
in concluzie ne propunem utilizarea probei in continuare, in special pentru depistarea tulburarilor ce pot aparea in selectia pentru misiuni cat si in depistarea incarcarilor psihice produse in misiune, in cadrul evaluarilor din perioada de repatriere/recuperare a militarilor care au executat misiuni in afara granitelor tarii.

Lucrari Psihomil III