Simona Fasarea, Materialul de fata isi propune sa prezinte, din perspectiva psihanalitica, cateva consideratii si moduri de operare ale proceselor psihice. Concepte ca dialogul activ, influenta personalitatii psihologului intr-o consultatie sau alte propuneri de cercetare deschid cale de acces valoroasa spre studiul fenomenelor psihologice din interiorul relatiei psiholog – pacient. Preocuparea pentru problematica intelegerii naturii proceselor psihice ce au loc in cadrul unei consultatii sau unui interviu intermediaza indicii cu privire la constelatia si dinamica intrapsihica.
Cuvinte cheie: consultatie, procese psihice, realitate psihica interna si externa, dialog activ, repere metodologice, ipoteze.
Reprezentand un element constitutiv si functional al oricarei societati si acceptand ca, institutia militara nu exista decat in si prin societate, putem considera ca interesul unei cercetari este justificat. Pentru acest motiv lucrarea de fata isi propune sa acorde o importanta mai mare identificarii unor aspecte specifice intalnite intr-o organizatie militara. incercarea de rezolvare a diferitelor probleme privind adaptarea sau indeplinirea cu succes a misiunilor poate fi dificila si greu de explicat. Mediul militar propunandu-si crearea unui sistem normativ specific prin  specialistii sai poate sa ofere mai multe informatii cu privire la aspecte precum: rezolvarea sau evitarea unor tensiuni emotionale intre indivizi, identificarea unor reguli de conduita si comportament promovate de institutia militara etc.

I. Argumente si propuneri de cercetare

Studiul propus atentiei valorifica informatiile  obtinute suplimentar in cadrul interviului, pentru a identifica din perspectiva psihanalitica natura afectelor si consecintele acestora asupra vietii emotionale a tinerilor, care au ales cariera de militar angajat pe baza contract, intr-o unitate militara de geniu. Analizand secventele obtinute putem formula cateva propuneri de cercetare:
precizari privind scopul  cercetarii  rezultatelor obtinute;
modul de desfasurare a diferitelor procese de prelucrare a informatiilor in cadrul unui interviu;
intelegerea logica si psihologica  a datelor furnizate de un interviu;
identificarea si cercetarea proceselor si  functiilor psihice;
organizarea realitatii psihice interne si externe a individului;
influenta personalitatii terapeutului;
seriozitatea si siguranta unei consultatii;

II. Obiectivele lucrarii

Propunerea ca functionarea noastra ca specialisti in cadrul unei institutii militare sa fie cat mai adecvata aduce in discutie cercetarea cat mai atenta a personalului angajat in aceasta structura. Prin combinarea  a doua criterii de cercetare, si anume, o proba psihologica de nivel mental si metoda interviului putem accepta mai usor ideea ca, personalitatea unui individ poate fi investigata intr-o alta maniera decat cea promovata de majoritatea directiilor de cercetare.

III. Ipoteze

Daca presupunem ca un coeficient de inteligenta este expresia operarii cu judecati de valoare a caror corectitudine se stabileste utilizand analiza si sinteza in plan mental atunci aceasta se manifesta in diferite situatii astfel:
1. persoanele cu un coeficient de inteligenta ridicat dispun de anumite dificultati de adaptare la normele si criteriile impuse de organizatia militara  datorita capacitatii lor crescute de analiza;
2. la persoanele cu un coeficient de inteligenta ridicat putem identifica un puternic disconfort emotional activat de un conflict intern intre propriile valori si cele promovate de institutia militara;
3. persoanele care pot obtine rezultate bune utilizand rationamente abstracte si dispun de abilitati de a face inferente logice pot trai un sentiment de frustrare, dezamagire pentru ca aceste capacitati nu le sunt solicitate frecvent;
4. la persoanele cu un coeficient de inteligenta crescut este intalnita preferinta de a utiliza strategii de coping si cautarea unui suport instrumental reprezentat de pragmatismul supravietuirii sau de pasivitatea mentala, comportamentala sau de negare.

IV. Repere metodologice

1. Descrierea probelor utilizate
in cadrul cercetarii propuse au fost utilizate ca probe psihologice proba P.A.C. (proba povestirilor absurde si corecte)  si metoda interviului. Proba P.A.C. evalueaza dimensiuni ale eficientei intelectuale generale cu aplicabilitate la situatii concrete. Aceasta proba solicita gradul de corespondenta si diversitate a situatiilor de viata prezentate ca elemente importante ale probei, aptitudinea cognitiva generala, inteligenta de limbaj, gandirea logica, analogia deductiilor, fluiditatea si atentia concentrata. Proba  isi propune sa stabileasca si gradul de corectitudine a situatiilor prezentate care este intarit de cerinta de explica pe scurt raspunsul ales (in situatia in care se opteaza pentru raspunsul « A » absurd). Interesul specialistilor este ca dimensiunile eficientei intelectuale generale sa poata fi surprinse sub aspecte precum calitatea, mobilitatea si performanta intelectuala. Proba P.A.C. cuprinde 60 de povestiri scurte iar unitatea de timp in care se incadreaza subiectul se noteaza ca timp personal si se va lua in calcul la stabilirea performantei sale. Proba P.A.C. este prezentata si  descrisa pe larg in « Instructiuni tehnice privind cunoasterea si asistenta psihologica a militarilor angajati pe baza de contract » elaborata de Sectia de Psihologie a Statului Major General.

2. Descrierea esantionului
in cercetarea efectuata a fost cuprins un lot de 110 subiecti, militari angajati pe baza de contract ce fac parte din personalul Batalionului 96 Geniu Bucuresti. Subiectii au varste cuprinse intre 23 – 41 ani si au gradul de  soldat, fruntas, caporal. 

V. Analiza rezultatelor

Trasaturile si caracteristicile moderne ale armei geniu o impun mai mult ca o arma luptatoare in conceptia specialistilor militari americani si germani, ca o arma combativa specialistilor militari francezi, ca o arma de sprijin specialistilor militari britanici, italieni si suedezi. Rolul armei geniu in razboiul modern este sa realizeze  o asigurare tehnica de geniu a actiunilor trupelor luptatoare sau sa realizeze un sprijin genistic al acestora. in armatele moderne rolul armei geniu il detine protectia genistica sau protectia trupelor.  Avand in vedere acestea amintim ca misiunile trupelor de geniu  includ atat asigurarea mobilitatii trupelor proprii cat si misiuni de limitare a mobilitatii trupelor inamicului.
Statele membre ale diferitelor organisme internationale urmaresc realizarea si mentinerea unui nivel optim de interoperabilitate la nivelul aliantelor. Procesul  de restructurare  raspunzand unor cerinte impuse de obiectivele statului roman de a adera la diferite organisme internationale isi propune, prin arma geniu, sa se organizeze in functie de anumite aspecte:
modul de participare la realizarea structurii (compartimentul de conducere, stat major, executie etc.);
activitati specifice (programare, pregatire profesionala etc);
modul de executare a autoritatii (ierarhic, functional etc.);
natura misiunilor (cercetare, distrugere, consolidare, fortificare etc.);
Amintind acestea este necesar sa prezentam pe scurt activitatile specifice  Batalionului 96 Geniu:
misiuni de sprijin genistic in cadrul misiunilor de pace executate in diferite teatre de operatii (Irak, Afganistan, Bosnia etc);
executarea unor operatiuni militare la diferite obiective militare si civile in vederea limitarii, inlaturarii unor dezastre;
-    inlaturarea urmaririi unor dezastre si efecte  ale catastrofelor naturale sau tehnologice;
participarea la operatiuni militare altele decat razboiul;
Pentru realizarea conformitatii procesului de concepere si proiectare a structurii organizatorice din arma geniu este necesara:
analiza obiectivelor structurale  si a principalelor caracteristici – profil, dimensiune, tipul si complexitatea misiunilor, disponibilitatea  cantitativa si calitativa a resurselor umane;
analiza caracteristicilor mediului de actiune al viitoarei structuri organizatorice;
determinarea  volumului de munca specializat necesar pentru fiecare activitate;
- evaluarea in plan functional in vederea stabilirii variantei optime de structura organizatorica
1.  Precizari privind scopul  cercetarii  rezultatelor obtinute.
Cercetarea rezultatelor obtinute, ce putem investiga, cum  si presupozitiile privind tehnica interviului formeaza un registru cognitiv-afectiv care este concordant scopurilor psihanalitice globale. Corespunzator acestor elemente putem:
cerceta si identifica ce factori declansatori din prezent ar putea face trimitere la cauze inconstiente ale conflictelor si ce tip de metode de aparare au ca drept consecinta constituirea unei anumite personalitati;
cerceta care este gradul  de atingere a libertatii relative fata de tensiunile si inhibitiile ce pot paraliza  capacitatile unui individ;
 stabili in ce masura un individ dispune de capacitatea de a-si putea inchipui exact experientele emotionale ale persoanelor foarte importante in viata sa si  capacitatea de identificare trecatoare si partiala fara a trebui sa se contopeasca total cu  un  „celalalt”;
stabili in ce mod este prezenta toleranta fata de ambivalenta si capacitatea de a relativiza contrariile si indoiala;
afla daca este sau nu prezenta capacitatea de autoreflectare etc.;
cunoaste nivelul si calitatea relatiilor obiectale; disponibilitate, toleranta, complexitate si modulare afectiva asociata dimensiunii verificarii realitatii   Kantrowitz, 1987;
Concluziile logice, gandirea in contextul cauzelor si efectelor il poate ajuta mult pe un psiholog. Daca acesta dispune de o capacitate de perceptie inalt educata dar in permanenta actualizata rational el poate  sa identifice mai usor Kachele, 1981:
-  ce  se comunica la nivelul continutului;
ce sentimente se comunica in acelasi timp;
cum se prezinta un pacient in autointelegerea sa;
ce elemente  de conflictualitate se exprima;
ce corelatii prezinta diferite teme cu simptomatica actuala a pacientului Argelander, 1968;

2. Modul de desfasurare a diferitelor procese de prelucrare a informatiilor in cadrul unui interviu
Dovada ca unii autori si-au exprimat disconfortul cu privire la exagerarea accentului pus pe rezultatul obtinut la probele de nivel mental este furnizata in detaliu in diferite lucrari de specialitate. De aici putem avea un indiciu ca, in aceasta privinta indicata ar fi reflectia moderata si absolut necesar utila atat in primul interviu cat si pe mai departe in consultatiile ce vor urma, daca este cazul  W. Mertens, vol. 1.
Poate ca noi aflam multe dar stim destul de putine despre „destinul si caile de utilizare a continuturilor fantasmelor si dorintelor pulsionale refulate in construirea personalitatii”  A. Freud, 1936, W. Mertens, vol. 1, pg. 102.
si astfel sarcina unui demers de cunoastere ce isi fixeaza ca obiectiv sondarea si investigarea personalitatii devine si mai dificila pentru ca  psihologul, terapeutul este necesar sa-si orienteze atentia in mod uniform si obiectiv  asupra tuturor instantelor psihice stiut fiind ca toate aceste instante contin si parti inconstiente.
Sub forma provizorie daca incercam sa intelegem ce ar putea presupune ca gandeste un pacient aflat intr-o consultatie putem identifica maniera personala in care are loc o activare a unor reprezentari ce se refera la asteptarile partenerului cu care interactioneaza, respectiv  terapeutul. in teorie si nu numai se stie ca un comportamentul real al terapeutului si contextul situational determina in mare parte comportamentul de interactiune al pacientului.

3. intelegerea logica si psihologica  a datelor furnizate de interviu
Cu scopul de a cerceta dificultatile, privind adaptarea  militarilor angajati pe baza ce contract la mediul militar, vor fi  prezentate cateva trasaturi de personalitate des intalnite la acestia, in cadrul interviului.
Am putut observa ca unii militari angajati pe baza de contract prefera strategia de tipul „sa creada ca nu pot fi intelesi”,  sa se conformeze  psihologului sau sa se plaseze  in spatele unui ecran protector fata de o dezbatere emotionala reala. Mai mult decat atat, presupozitia ca experienta de viata  se pare ca i-a determinat sa opteze catre un pragmatism al supravietuirii si al copingului pune in evidenta  sentimentul de a nu avea sens in viata datorita realizarilor minime, fapt care poate indica:
un dezechilibru intern inerent ce apare datorita diferentelor dintre mediul militar si  diferite idealuri ale Eului ce i-au insotit pe o perioada de timp;
sentimentul de a fi incomplet sau incompetent si de a nu avea nici un sens asociat unor stari de proasta dispozitie;
Asemenea influente se pot exercita si la nivelul abilitatilor de a dezvolta o atitudinea cognitiv-etica autonoma care este deficitara in cazul multor militari angajati pe baza de contract. Este evaluata astfel:
capacitate redusa de a dispune de o „libertate interna” care sa ii determine sa aiba un punct de vedere pe care sa il poata exprima deschis fara consecinte grave si directe asupra lor,  de tipul mustrari, avertismente si „ a te pune rau cu ceilalti pentru ca indraznesti sa ai un alt punct de vedere”;
identificarea relativ imediata a psihologului cu o persoana autoritara, intoleranta si severa conform principiului „fac tot ceea ce imi spui ca sa ma lasi in pace cat mai curand”;
se realizeaza foarte des inscenari de tipul situatiei  profesor – elev, fapt ce poate determina aparitia unor tipuri de reactii afective;
Pentru a rezuma putem spune ca exista o convergenta de opinii asupra urmatoarelor fapte. Este o certitudine ca, experienta de interactiune din diferite faze de dezvoltare, a tinerilor intervievati, este expresia  dezvoltarii relationale a fiecaruia, cu persoane importante de legatura. Mediul inconjurator joaca si el un rol decisiv in constituirea sentimentelor propriei valori, a reglarii valorii de sine. De aceea se impune ca evaluarea  sau realizarea unui interviu  sa permita o buna intelegere din parte psihologului, dublata de constientizarea faptului ca, diferite experiente de viata anterioare ale pacientului sunt putin investigate si au o pondere foarte importanta in modul in care subiectul negociaza  in termenii  speciali interviul.
in aceasta forma pretentia explicativa este confirmata de faptul ca unele situatii de viata  timpurii traumatizante pot oglindi diferite defecte ale Sinelui. Ceea ce un terapeut poate alege ca modalitate de interventie trebuie sa aiba in vedere disponibilitatea sa terapeutica astfel incat sa poata fi oglindit si chiar idealizat incercandu-se astfel o echilibrare a situatiei defectuoase si asigurandu – se o reluare a procesului intrerupt, cel de dezvoltare emotionala.
Nu este usor dar se poate cerceta si posibilitatea ca tot ceea ce este primit intr-un interviu sa fie investigat cu maxima atentie pentru a intelege cat mai bine dinamica psihismului:
- conditiile de tipul consimtire empatica  la  exteriorizarile infantile ale afectelor, recunoasterea empatica a realizarilor unui copil, validarea afectelor infantile sunt foarte importante ca un copil sa se simta inteles si sa devina mai tarziu un adult cu cat mai multe sentimente de bine si de valorizare de sine;
- se pare ca este nevoie de ceva experienta ca sa poti recunoaste o trebuinta specifica a termenilor in care poate decurge un interviu sau o consultatie Balint;
Relatia pacient – terapeut dupa cum se stie este produsul unei interactiuni dintre un anumit pacient si un anumit psiholog. Astfel ia nastere ceea ce este cunoscut si sub numele de influente asupra tehnicii de lucru  privind consultatia terapeutica sau interviul.
Importanta devine astfel personalitatea psihologului (terapeutului) si nivelul dezvoltarii sale emotionale, achizitiile privind tehnica si metoda de lucru utilizata, dinamica constienta si mai ales inconstienta a propriilor conflicte ce pot fi activate oricand de un pacient.

4. Identificarea si cercetarea proceselor si functiilor psihice
Este cunoscut faptul ca potentialul de toleranta al unui individ este considerat de multi cercetatori ca fiind in stransa legatura cu achizitiile autoanalitice. Acest potential poate fi crescut sau diminuat si  poate  domina partial sau total natura dezamagirilor si  angoaselor unui individ. Deschiderea pentru cunoasterea propriilor procese inconstiente si dezvoltarea unei mari tolerante in fata experientelor starilor de dezechilibru emotional pasager este un real castig in viata.
Admitem ca experienta unui dialog activ (interviul) presupune o combinatie complexa intre o puternica implicare si momente de neparticipare din partea unui terapeut, astfel incat ceea ce poate fi asimilat conceptului de experienta emotionala complexa sa vizeze urmatoarele aspecte:
un prim aspect reaminteste ca psihologul (terapeutul, asistentul social) este si el resimtit ca fiind un om obisnuit dar receptiv la anumite influente din partea pacientului sau;
un al doilea aspect face referire la faptul ca un terapeut nu este doar expus unor sentimente  avand totusi sensibilitatea constituita intr-atat cat sa aprecieze in maniera pozitiv – moderata tensiunea psihica si emotionala prezenta la un moment dat in viata pacientului sau;
Succesul functionarii proceselor de integrare este conferit de  competentele Eului unui psiholog, terapeut sau chiar asistent social ce ar trebui sa-si asigure  pacientul de posibilitatea intelegerii sale, altfel spus ca poate stapani, integra si modula afectele si introiectele arhaice intr-o atitudine de autonomie intrapsihica. Cum este deja cunoscut, capacitatea terapeutului de a regresa depinde de un sentiment foarte fin pentru dimensiunile profunde ale trairii corporale si psihice Gambaroff, 1987. Daca acest fapt nu se realizeaza intelegerea poate ramane de un anumit tip – intelectuala. Ea poate fi facuta insa si cu multa participare profunda daca terapeutul nu resimte teama in a regresa cu si in serviciul Eului pacientul sau Olinick, 1969.

5. Organizarea realitatii psihice interne si externe a individului
Putem explica astfel ca intr-un mod foarte subtil dar foarte sigur cei doi, pacientul si terapeutul, isi vor atribui reciproc diferite asteptari si se vor distanta de ele sau nu in functie de modul in care se vor pune de acord cu privire la aceste asteptari reciproce. Toate acestea se realizeaza fireste intr-un mod interpretativ.  De aceea o astfel de relatie se poate caracteriza prin existenta multor sentimente, ganduri, asteptari care se afla la baza interactiunii celor doi Sandler, 1978.
in ceea ce priveste psihanaliza, dupa cum deja am exemplificat, aceasta reuseste sa explice faptul ca pornind de la propria noastra imagine de sine si de la propria intelegere (reprezentanta de sine) putem intra intr-o relatie de interactiune imaginara cu un partener de interactiune (reprezentanta a obiectului). Este de remarcat faptul ca putem presupune ca relatiile de obiect au si foarte  multe grade de libertate. Mai ales in ceea ce priveste aspectul relatiei care implineste dorintele.
de aceea este necesar ca relatiile imaginate cu oameni foarte importanti in viata noastra afectiva si reala sa cuprinda si elemente precum capacitatea de a anticipa un sentiment de implinire al unei dorinte de interactiune si de a avea un sentiment de bine. „Fara aceasta confirmare constanta si asiguratoare retroactiva un individ reuseste foarte greu sa isi construiasca un sentiment de sine”  Sandler, 1977.
Din procesele psihice puse in functiune puterea de a asculta, clarificarile, rabdarea, toleranta fata de ceva ce e strain sau socotit inacceptabil, ridicol, pervers sunt destul de des neglijate. Empatia  face ca intelegerea sa fie mai profunda si asociata functiilor de sprijin in dobandirea unor semnificatii suplimentare faptelor biografice importante dezvaluite la un anumit moment dat.
Putem presupune ce elemente pot asigura legitimitate intelegerii si pot fi validate clinic cu multa rabdare, seriozitate si  devotament  in cadrul unei experiente terapeutice.  Mi se pare posibil sa avem certitudinea ca un camp relational  foarte complex cum este  interviul,  poate  asigura, dar  nu atat de temeinic ca un proces terapeutic „principul interpretarii din situatia psihanalitica” Werthman, 1983.

6. Influenta personalitatii terapeutului
In continuare trebuie sa amintim ca unele experiente de viata ii determina pe unii  indivizi sa prezinte pentru mai mult timp forme de anxietati care se manifesta mai puternic decat la altii.
Daca diferite functii sintetice si integratoare ale Eului pot duce la dobandirea intelegerii si utilizarii experientei  autoreflexive a terapeutului, atunci capacitatea acestuia de a reflecta  se poate realiza mai repede sau mai incet, transferul poate fi mai putin intens decat la pacientul sau  nu in functie de: formarea analitica; capacitatile autoanalitice; propria experienta de sine; supervizari.
Este imposibil sa nu recunoastem ca  unele aprecieri, banuieli exprimate intr-o forma prea confruntanta pot trezi in pacient diferite stari care pentru terapeut sunt mult mai accesibile datorita experientei sale. Aceasta ar putea sa se constituie si in primele masuri de formare a increderii pacientului in terapeut.  Nu poate fi decat imbucurator pentru noi daca admitem ca o concluzie clinica este potrivita si in acord cu o cercetare amanuntita a tuturor aspectelor specifice ce vizeaza relatia terapeut – pacient.
Vom mai adauga ca diferite recomandari vizeaza si influentele terapeutului si isi propun sa asigure minimizarea interferentei personalitatii unui terapeut in procesul de autocunoastere a pacientului.
Aceste valori cuprind informatii ample despre: personalitatea terapeutului; maturitatea sa; capacitatea sa empatica; competenta general umana; efectele partilor inconstiente din structura personalitatii sale; motivele structurate care trebuie sa fie constientizate de fiecare data alaturi de reactiile contratransferentiale ce difera de la un pacient la altul W. Mertens, vol. 3, pg. 139; atribuirile inconstiente si constiente de semnificatie privind apartenenta la sex a terapeutului.
Este unanim acceptat ca diverse elemente si mai ales evenimente relationale inconstiente nu sunt accesibile pacientilor prin amintirea constienta si se exprima in inscenarea activitatii relationale prezente. Astfel interesele si starile  mai mult sau mai putin conflictuale prezente se vor modifica impreuna cu diferite evenimente trecute.
- este deci interesant ca diferentierile pretioase sunt confirmate de capacitatea psihologului, terapeutului de a sesiza in permanenta intensitatea si calitatea relatiei sale cu pacientul care se moduleaza afectiv permanent si in functie de participarea sa ca persoana. Presupozitia unor cercetatori cum ca nu ar avea prea mare importanta personalitatea psihologului devine mai mult decat indoielnica.
-  eforturi zadarnice pot fi  puse pe seama multor semne de intrebare. Pare insa mai corect a mai aminti ca, in unele consultatii, diferite secvente pot indica si o restituire a simbolisticii unui eveniment important.
Sa procedam cu maxima raspundere profesionala   este  sa amintim ca importanta unei trairi poate depasi cu mult un eveniment real. intr-o situatie ideala, a modifica substantial  felul in care curentul vital alterneaza prin exemplificari ale situatiilor de viata, in care un pacient simte ca esueaza sau nu, este recomandarea ce poate avantaja semnificativ calitatea relatiilor cu ceilalti.

7. Seriozitatea si siguranta unei consultatii
Punerea in discutie a sinelui si nazuinta spre cunoastere care sunt teme stravechi de filozofie este intarita de rolul si semnificatia intelegerii pentru transformari.
Cu cat un element psihic este mai vizibil evitarea poate capata un caracter rational, amintindu-ne cat de greu este uneori pentru un terapeut (psiholog) a se hotari daca este sau nu momentul cel mai potrivit pentru a face recomandari, precizari sau chiar interpretari. Estimand acestea este clar ca,  uneori  un pacient poate  fi retinut in a vorbi despre sine chiar si in cele mai simple situatii, de tipul interviurilor.
si de data aceasta semnificatia corectitudinii  atitudinii  psihologului, terapeutului reflecta ingrijorarea  fata de unele surse de referinta conceptuala  ce  culeg date ce nu provin  dintr-o cunoastere temeinica. imbogatindu-ne   capacitatea de intelegere observam ca, putem efectua propuneri de a modifica permanent  procedeele de investigare.
situatia poate deveni usor ironica daca  nu putem  aprecia cat de expus se poate simti un pacient prin trezirea la viata a unor parti din Eul sau, foarte prezente si directionate catre psiholog (terapeut). Nu este greu sa justificam ca si  cel mai simplu aspect de tipul a lasa pe un pacient sa isi exprime in mod simplu impresiile, a nu i le reteza imediat pentru ca ar fi socotite false sau extrem de ridicole si a i le lua in serios poate avea un efect terapeutic uimitor. Aceasta presupune  adaptarea reciproca a terapeutului si a pacientului.
Pe mai departe, trebuie amintit ca uneori suspiciunea unei neintelegeri  poate favoriza aparitia unui blocaj afectiv si de comunicare al pacientului  in cadrul interviului, fapt care poate indica psihologului, terapeutului un deficit de functii a Eului. Acestea  comunicate preferabil intr-o forma care sa corespunda reactiei emotionale a terapeutului dar si a pacientului vor exercita o influenta foarte mare asupra relatiei. in mod onest comunicarea trebuie sa fie autentica si sa faca referire la masura in care terapeutul percepe disproportionalitatea  cu privire la realitatea trairilor pe care le observa la pacient. Este in deplin acord cu cunostintele noastre ca un  pacient trebuie sa perceapa ca terapeutul sau  se identifica cu trebuinta sa arzatoare din acel moment semnificativ al vietii sale. Daca preferam aceasta ipoteza de lucru, terapeutul ofera astfel pacientului sau o noua relatie obiectala care ajuta la dezvoltarea ulterioara a functiilor deficitare ale Eului, deci ni se permite concluzia ca aceasta interventie este hotaratoare si constituie momentul in care se pot trezi la viata nazuinte si sentimente de incredere pentru viitor Heigl – Evers, 1983. Prin aceasta se poate observa si cunoaste cat mai bine modul in care functioneaza un individ intr-un interviu, intelegand totalitatea reactiilor sale emotionale in fata evenimentelor trecute si prezente. Cel mai important argument al lucrarii, care ne ofera o imensa cunoastere, este certitudinea ca o experienta relationala  de acest fel poate incuraja competente de acest tip si in viata de zi cu zi a unui individ.      

 
Bibliografie
1.W. MERTENS, Introducere in terapia psihanalitica, vol. 1, 2, 3, Ed. Trei, 2004, Bucuresti;
2.NOVAK, Sondarea opiniei publice, Ed. Studenteasca, 1996, Bucuresti;
3.PREDA, Opinii privind modernizarea armei geniu, Ed. Acad. inalte Studii Militare, 2000, Bucuresti.

Lucrari Psihomil III