autor: Aurelia Cana
Implicarea in munca reprezinta o dimensiune esentiala a comportamentului organizational care conditioneaza obtinerea de performante crescute in activitate. Evaluarea gradului de implicare in munca pe o scara de intensitati poate oferi tabloul unei diversitati ce oscileaza de la o puternica implicare, care poate semnala “sindromul dependentei de munca”, trecand prin grade medii de implicare si ajungand la o implicare insificienta in munca Prezentam o scala care evalueaza implicarea in munca in sistemul militar si rezultatele preliminarii ale unui studiu efectut pe o populatie de 240 subiecti.

In sistemul militar managementul eficient al resurselor umane este tot mai interesat de cresterea eficientei activitatii. Aceasta preocupare aduce in centrul studiilor gradul de implicare al factorului uman. Eficienta este o rezultanta multifactoriala care este legata de implicarea in activitate, de nivelul motivational si de o serie larga de particularitati ale structurii de personalitate a celor care participa la activitati si care se manifesta prin asa numitul “comportament organizational”. Oamenii dintr-o organizatie nu se implica in mod egal in activitate, nu manifesta acelasi gen de comportament, nu inteleg in mod similar cerintele postului si nu se raporteaza identic la sarcini si la ceilalti. Desi in sistemul militar exista o relativa omogenitate in ceea ce priveste sistemul educational si instructional, in practica diferentele comportamentale sunt usor de sesizat. Din acest motiv, ne-am interesat de caracteristicile unei dimensiuni importante cum este, consideram noi gradul de implicare in munca. in viziunea noastra obtinerea de performante crescute in activitate este conditionata in mod direct de gradul de interiorizare al normelor de grup, de intelegerea sarcinilor, de atasamentul fata de munca si organizatie, de satisfactia profesionala. Implicarea in munca este o dimensiune esentiala in obtinerea de performante crescute, insa ea trebuie inteleasa ca o dimensiune ambivalenta, care oscileaza pe o scara de intensitati de la un grad crescut pana la unul aproape insuficient pentru obtinerea de performante satisfacatoare. O implicare prea mare in munca nu este un fapt pozitiv asa cum ar aparea la prima vedere. Dimpotriva consideram ca ea semnalizeaza un posibil sindrom de “dependenta fata de munca”. Dependenta de munca nu este in mod necesar cunoscuta ca o problema sau ca o boala. in lucrarea sa intitulata “Working Ourselves to Death” (1993), Diane Fassel numeste aceasta stare “cea mai curata dintre toate dependentele”.Munca prelungita, eficienta si constinciozitatea sunt virtuti ale lumii moderne, si daca munca devine dominanta in viata persoanei, acest fapt nu este usor recunoscut sau admis. Cultura existenta in zilele noastre si etica muncii, justifica acest focus pe performanta si ajuta la dezvoltarea dependentei de munca. Dependenta de munca nu include elemente de rusine sociala, spre deosebire de alcoolism sau alte dependente. Dependentul de munca incearca sa execute si sa indeplineasca sarcini cat mai dificile si mai multe, datorita inabilitatii de a se relaxa si a se multumi cu ceea ce a obtinut. Tipic pentru el sunt viteza, intensitatea si zelul. Aceste comportamente asociate unui program de lucru intens pot fi simptome ale insecuritatii, evitarea unor probleme din compartimente de viata diferite de cel de serviciu, sau un self-esteem scazut. Gratificarea obtinuta din orele lungi petrecute la lucru si placerea de a “devora” biroul plin de hartii poate fi o cale de deturnare a atentiei de la chestiuni exterioare mai importante. Activitatea continua si concentrarea pe performanta devine o necesitate interna. Munca nu necesar il face pe dependent fericit ci mai degraba foarte obosit, stresat si incapabil de relaxare. Dependentul este deseori incapabil sa refuze acceptarea de noi sarcini si se poate simti vinovat pentru ceea ce nu s-a realizat sau nu s-a realizat la un nivel optim. Pentru el este dificil sa separe munca de timpul liber. Chiar si acest timp liber il planifica in cele mai mici detalii, astfel incat ramane putin timp pentru relaxare si recreare.
La celalalt pol se situeaza persoanele care se implica insuficient in munca si considera ca aspectele muncii nu trebuie sa constituie o preocupare dincolo de poarta organizatiei. Ei sunt mai tot timpul relaxati si automultumiti de ceea ce fac, nepreocupati de cresterea performantelor, cu un ritm lent de lucru, neacordand suficienta atentie activitatii. Cei slab implicati nu se identifica cu locul de munca, evita sa-si asume responsabilitati. Pentru ei munca este mai degraba o obligatie si este destul de stresanta. Nu valorizeza munca si nu acorda importanta si semnificatie activitatii pe care o desfasoara, nu se identifica cu scopurile organizatiei din care fac parte. Comportamentul lor este afectat, aparent preocupat, eficienta lor este scazuta si sunt mai degraba preocupati de “a face impresia ca depun efort “.

Obiective

Ne-am propus in studiul de fata investigarea unor aspecte diferentiale ale implicarii in munca ca dimensiune ambivalenta, analizandu-i consecintele in plan individual si grupal.

Ipoteze

Daca implicarea in munca este o dimensiune ambivalenta atunci ea poate fi evaluata pe o scara de intensitatii ce furnizeza informatii despre maniera in care persoana se raporteaza la activitatea pe care o desfasoara.

Metodologie

Pentru a testa ipoteza lucrarii am utilizat scala: “Implicare in munca”, din proba D.E.S.I.C. elaborata de Sectia de Psihologie si aflata in faza de experimentare. Scala “Implicare in munca” a fost alcatuita in faza de experimentare din 20 de itemi care faceau referire la: atitudinea persoanei fata de profesia sa si de locul de munca manifestate prin valoare si semnificatia atribuite muncii, locul ocupat de profesie in viata persoanei gradul de implicare in activitate, masura asumarii responsabilitatilor, satisfactia oferita de locul de munca actual. Subiectul isi evalueaza propriul comportament pe o scara cu 5 intensitati.

Concluzii

1.Pentru ca o orgnizatie militara sa functioneze eficient este nevoie ca personalul sa fie adecvat implicat in munca ( la o intensitate medie).
2.Implicarea in munca reprezinta o dimensiune esentiala a comportamentului organizational care poate fi evaluata cu ajutorul unor instrumente special alcatuite in acest scop.
3.Scala de implicare in munca este un instrument util, oferind informatii despre gradul in care ne raportam la activitatile profesionale si care semnaleaza excesele privind implicarea.
4.Persoanele slab implicate in munca, desi putine ca numar creaza probleme si tensiuni in colectivitatile militare, motiv pentru care este necesar ca ele sa fie asistate si consiliate psihologic.
5.Persoanele care au tendinta de a deveni dependente de munca, prin devotamentul excesiv si constiinciozitate maxima impun masuri psihologice menite sa le protejeze de stress si sa le ajute in restabilirea echilibrului psihic.
Cunoasterea psihologica a personalului din organizatiile militare, a climatului organizational ofera psihologului din unitate directiile de interventie ameliorativa.

Bibiografie

1.Diane Fassel- “Working Ourselves to Death” , New York, 1993
2.Z. Bogathy, Manual de psihologia muncii si organizationala, Ed.Polirom, Iasi, 2004.
3.J.F. Claude L’éthique au service du management, Editions Liaisons, 2e edition, 2002.
4.G.A. Cole, Personnel Management, Letts Educational, London, 1997.
5.T.Constantin, Evaluarea psihologica a personalului, Ed.Polirom, Iasi, 2004.
6.P.Hersey, K.H. Blanchard, Management of Orgnizational Behavior: Utilizing Human Resources, Prentice-Hall, 1988.
7.P.C.Nica, coord., Managementul firmei, Ed. Condor, Chisinau, 1994.
8.M.Zlate, Tratat de psihologie organizational-manageriala, Ed.Polirom, Iasi, 2004.

Lucrari Psihomil III