SELECTIA PSIHOLOGICA CONFRUNTAREA CU ADÂNCURILE PROFILE ALE CATEGORIILOR DE SCAFANDRI -
Psiholog Ruxandra GHIBU, REZUMAT “Daca ar fi usor, oricine ar putea face… ” Am ales aceasta tema de cercetare datorita faptului ca în cei trei ani de
când sunt colega acestor oameni deosebiti, în fiecare zi mi-am dat seama
ca ei au multe de spus lumii.

Meseria de scafandru este o meserie în care exista un risc permanent, apa
netolerând nici cea mai mica slabiciune atât din punct de vedere fizic cât
si psihic. De aceea este necesara o cât mai buna cunoastere a psihologiei
scafandrului, necesara elaborarii unei metodologii adecvate de cercetare a
personalitatii scafandrului, a elaborarii unei psihoprofesiograme în
scopul evidentierii indicatorilor prognostici probabili pentru criteriul
performantei profesionale.

Am folosit urmatoarele metode: observatia participativa, interviul
nestructurat, metoda testelor. Am aplicat testul de atentie concentrata
Kraepelin, testul de atentie distributiva Praga, chestionarul de anxietate
“C”, chestionarul 16PF, inventarul de personalitate CPI, testul arborelui
pe un lot de 52 de subiecti, 26 scafandri de lupta si 26 scafandri de mare
adâncime. Am urmarit evidentierea unor comunalitati legate de
personalitatea scafandrului si a unor diferentieri la nivel aptitudinal
între cele doua categorii.

Erau lucruri pe care le-am stiut la foarte putin timp dupa ce i-am
întâlnit si ascultat pe acesti oameni, dar pe care mi-a fost teama sa le
expun si îmi este teama înca si acum, pentru ca acesti oameni de exceptie
merita cuvinte de exceptie.

Cuvinte cheie: scafandru de lupta, scafandru de mare adâncime, saturatie,
naivitate, acceptare de sine.

Introducere

“Important este nu ce ti se întâmpla ci felul în care reactionezi” Hans
Selye.

Scufundarea submarina, cucerirea adâncurilor, pune omului probleme care nu
au echivalat decât în cucerirea spatiului. Prin efort, prin curaj, prin
viteza, toate sporturile deschid celor care le practica portile unui nou
si încântator univers. Dar scufundarea duce în sensul propriu al
cuvântului într-o alta lume: a apei, a marii, a minunilor. Pentru a ajunge
la contactul adâncurilor submarine, corpul are nevoie de o disciplina
riguroasa si adesea de o tehnica foarte avansata. Adâncurile marii sunt
stabile, inerte, dar ostile celui care le patrunde. Exista un risc
permanent. Apa nu tolereaza nici cea mai mica slabiciune, a trai aici este
un lucru care impune o vigilenta a tuturor instinctelor caci ajung câteva
secunde pentru a nu mai exista.

Scufundarea exercita asupra celor care o executa o fascinatie iesita din
comun. Pentru a atinge un înalt grad de libertate în zona în care
patrunde, scafandrul trebuie sa stie sa-si controleze totul: gesturi,
respiratie, puls, orientare, gândire etc. În acest “altundeva” ce-l
constituie adâncurile marii, se observa surprinzatoarea transformare si
tulburari de ordin psihic, pentru ca în timpul scufundarii omul se
confrunta de fapt cu el însusi; mediul, obiectele se ivesc ca din ceata,
totul este estompat, înselator, nesigur. Calatorind în aceasta lume fara
orizont, omul se simte o fiinta cu un orizont vizual limitat. Cu vizorul
pe care îl are pe fata, totul îi apare deconcentrat si exagerat; obiectul,
alga pe care era sigur ca va pune mâna nu se afla acolo unde credea, ci
alaturi.

Notiuni specifice activitatii de scufundare

Clasificarea scafandrilor
În functie de adâncimea de scufundare, scafandri sunt brevetati pentru
urmatoarele categorii:
– categoria a III-a – executa scufundari pâna la 40m;
– categoria a II-a – executa scufundari pâna la 60m;
– categoria I – executa scufundari la adâncimi mai mari de 60m. Scafandri
din aceasta categorie se numesc scafandri de mare adâncime.

În functie de vechimea în categorie scafandri pot obtine urmatoarele
clase: clasa 3 (cel putin 1 an); clasa 2 (cel putin 2 ani) si clasa 1 (cel
putin 3 ani).

Scufundarea în saturatie se executa simulat sau real si este acea
scufundare în care scafandri sunt mentinuti în barocamera la o presiune
aproximativ egala cu presiunea corespunzatoare adâncimii de lucru, de unde
sunt transportati spre santierul subacvatic, cu mijloace submersibile, cel
mult de doua ori pe zi, pâna la terminarea lucrarii. Dupa terminarea
lucrarii se executa decompresia pentru revenirea la presiunea atmosferica.

Narcoza sau betia adâncurilor reprezinta intoxicatia organismului cu azot.
La adâncimi cuprinse între 30 si 70m, ceea ce înseamna presiuni de 4- 8
atmosfere, azotul se va dizolva în sânge într-o asemenea cantitate încât
va avea asupra organismului uman efecte asemanatoare cu cele ale gazelor
ilariante. Este un sindrom de compresiune. Narcoza se manifesta în cea mai
mare parte a timpului printr-o euforie sau o stare anxioasa.

Activitati specifice scafandrilor

Desi contactul cu aceasta meserie se face prin brevetarea ca scafandru
autonom, la terminarea acestui curs activitatile si pregatirea celor doua
categorii (scafandri de lupta si scafandri de mare adâncime) vor fi
complet diferite.

Scafandrul de mare adâncime este antrenat si pregatit pentru a putea
executa activitati de scufundare, de lunga durata, la adâncimi de 40- 60m
si peste 60 m. Aceste activitati se desfasoara într-un raion restrâns, cu
asistenta imediat la suprafata apei si au ca scop principal cautarea si
recuperarea diferitelor obiecte, reparatii la unele instalatii aflate sub
apa (platforme petroliere sau conducte) si recuperarea de persoane si
materiale din nave sau submarine scufundate.

Scafandrul de lupta nu este un scafandru prin excelenta; scopul pregatirii
si antrenamentelor luptatorului fiind acela de a desfasura activitati în
dispozitivul inamicului, atât pe mare cât si pe uscat. Scufundarea,
alaturi de parasutare, saltul din elicopter sau din vedeta fiind doar
modalitati de patrundere în dispozitiv.

Spre deosebire de mare adâncime, scufundarile scafandrilor de lupta sunt
de durata medie (1- 4 ore), se desfasoara la adâncimi relativ mici (4-
20m), dar sunt mai dinamice, necesitând o deplasare în imersiune de câtiva
kilometri.

Daca la mare adâncime unul sau doi scafandri dintr-o echipa lucreaza, iar
ceilalti îi supravegheaza, la scafandri de lupta fiecare are misiunea lui
în cadrul echipei si totodata este si scafandrul de siguranta al
celorlalti colegi.
Este bine de mentionat ca pericolul exista la ambele categorii din
momentul intrarii în apa si pâna la iesirea la suprafata. Asa cum azotul
poate fi periculos la o revenire la suprafata de la mare adâncime si
oxigenul pur poate fi extrem de periculos la o adâncime de numai 2m. De
aceea ambele categorii vor trebui sa-si formeze prin antrenamente,
deprinderi pentru a actiona imediat în cazul unui incident sau accident de
scufundare.

Solicitari de ordin psihic

Scufundarea este mai mult sport “de cap” decât “de picioare”. Ea cere:
– concentrare mentala primordiala;
– stapânirea gândirii în stare de izolare, atunci când se stie cu
certitudine ca în grup si în mediul ambiant singurele mijloace de
comunicare sunt sonore si vizuale;
– eliminarea tracului, emotivitatii, a claustrofobiei.

Independenta scufundatorului este legata de capacitatea intelectuala, de
pregatirea fizica, psihologica si psihosomatica, de rapiditatea
perceptiei, de promptitudinea de întelegere, de perfecta eficienta de
adaptare la problemele de inteligenta concreta.

Pe fundul marii educatia trebuie refacuta, întrucât omul este ca un copil,
ce bâjbâie neîndemânatic, reusind cu greu sa-si coordoneze gesturile în
functie de propriile senzatii. În apa, unde patrunde foarte lent,
scafandrul învata sa-si controleze emotivitatea, sa-si calculeze precizia
gesturilor, sa se concentreze, sa se relaxeze, sa faca fata
neprevazutului. Aceste noi raporturi om natura definesc de fapt noi
raporturi între oameni, caci în paralel cu stapânirea de sine, omul învata
sa-si dezvolte calitatile sale de observatie si, în mod imperceptibil, îsi
schimba comportamentul social.

Între scafandri se creaza o comuniune morala, apare o întelegere secreta a
gesturilor si a senzatiilor traite împreuna în lumea inedita a abisurilor.
Solidaritatea creste enorm fata de cea de la suprafata si adeseori în
cazul unui accident sau a unei simple slabiciuni trecatoare, ceilalti
plonjeaza în grup pentru a-si salva camaradul. Supravietuirea pe fundul
marii este astfel în strânsa legatura cu comunicarea constanta cu
aproapele nostru uman.

Relatii bazate pe individualism sunt de neconceput în acest mediu, caci
siguranta nu exista decât în sânul unui grup care favorizeaza o viata
sociala normala.
În scufundare întreaga echipa se aliniaza dupa cel mai slab care îsi
pierde cel mai repede respiratia, cel a carui rezistenta la oboseala este
cea mai mica, cel a carui teama este cel mai slab stapânita. Daca acesta
ar avea cel mai mic accident toata echipa sau o parte din ea va fi
obligata sa iasa la suprafata si sa-l sustina din punct de vedere moral si
fizic pentru a-i asigura securitatea.
Disfunctionalitatile sub forma unui rationament strâmb între
posibilitatile scufundatorului si riscurile scufundarii antreneaza acte
stupide si irationale.

Panica si anxietatea în rândul scufundatorilor au fost recunoscute ca si
cauze determinante în accidentele mortale în scufundari. Deci anumiti
factori din câmpul emotional ca emotivitatea, frica, anxietatea si, la
nivel paroxistic, panica au o importanta certa în scufundare.

Mediul lichid al scufundatorului cere posibilitati de adaptare foarte
variabile, specifice fiecarui subiect.

Scufundatorul este un subiect în “totalitate în stare de alerta care-i
pune la încercare sistemele metabolice, care-i cer deci o integritate
psihosomatica a organismului. Nivelul si ritmul alertelor intervin în
contextul personal al subiectului plasat eventual într-o stare de emotie,
frica, anxietate etc. “Emotia normala nu este în realitate decât un
incident frecvent reînnoit, integrându-se în economia miscarii vitale.
Departe de a fi patogena, ea este o dovada a puterii de adaptare a
organismului la orice schimbare de situatie” (Selye).

Daca raspunsurile devin prea importante, factorul emotional devine anormal
si agresiv pentru ca surmonteaza în mod exagerat mecanismele de aparare. O
emotie puternica poate sa provoace ceea ce psihologul numeste regresie,
adica reîntoarcerea la purtarile sau la tehnicile învatate anterior.

O emotie provocata de stres poate avea doua consecinte: sub nivelul unei
anumite intensitati ea poate conduce la un bun raspuns al subiectului,
putând avea chiar un caracter de performanta; deasupra, ea devine o cauza
de inadaptare sau de regresie si subiectul foloseste în locul tehnicilor
specifice pe care le-a învatat, o tehnica “primitiva” mult mai putin
elaborata care, în termeni simpli, se traduce prin uitarea gesturilor
însusite în câstigul gesturilor instinctive, dar inadaptate sau inadecvate
în aceasta împrejurare. În extrema, în cazul panicii, gesturile devin
dezordonate, ineficace adica necontrolate.

Spre deosebire de frica, care nu antreneaza decât o stare de alerta
trecatoare, anxietatea creeaza o stare de alerta permanenta si pe deasupra
face sa intervina problemele de anticipare si alegere, dilema suplimentara
si penibila pentru anxiosul în scufundare confruntat cu o succesiune de
decizii. Anxietatea este pentru cea mai mare parte a scafandrilor un
handicap daca nu chiar o contraindicatie, anxiosul ajungând mai rapid la o
stare de dezechilibru emotional a carui manifestare poate fi: indispozitie
ce ajunge la o dizarmonie a marilor functii (dereglarea ritmului
respiratoriu de exemplu) si, la extrema, o stare de panica.

Este necesar de asemenea sa evocam câteva aspecte particulare ale
scufundarii vis a vis de psihism. Acestea au retinut atentia
specialistilor care sunt preocupati de aceasta noua psihologie a
adâncurilor. Este de netagaduit ca, adaugându-se fenomenelor emotionale
“normale”, patrunderea si mai ales sederea omului într-un mediu diferit,
scafandrul, ca si cosmonautul, determina pentru el, ca o rezultanta a
senzatiilor particulare pe care le suporta, incidente asupra psihismului
sau, chiar modificari ale acestuia. Incidentele asupra psihismului variaza
odata cu conditiile, adica a duratei sederii si a imersiunii.

Printre temele clasice de reflexie si de studiu figureaza ca rol principal
marea “mama”, mediu original pe care omul, ca toate mamiferele, o poarta
în venele si arterele sale. Desi în mod paradoxal aceasta intruziune
într-un mediu strain, cu pretul dobândirii unei tehnici specifice, obliga
spiritul si corpul sau la o alerta permanenta, este neîndoielnic ca, odata
ce a trecut de pragul adaptarii, dobândind astfel o anumita încredere în
el, gaseste în curând, în ciuda dezradacinarii constiente, un refugiu,
chiar o rezolvare prin fuga de problemele si dificultatile vietii
“aeriene”.

Un fenomen particular pentru specialisti este ridicarea la suprafata, când
si atunci omul este împartit între constientul sau, care înseamna
rezultatul normal si securizant al întoarcerii la adevaratul sau mediu si
inconstientul sau, care înseamna, dimpotriva, încetarea visului si
reîntoarcerea la constrângerile vietii curente. S-a scris ca fiecare
întoarcere la suprafata este comparabila cu o nastere, când omul, ca un
nou nascut, paraseste viata calduta si dependenta pentru a înfrunta o
realitate dureroasa.
Scufundarile exceptionale (la mari adâncimi, de lunga durata, pentru
munci, de lupta) cer calitati fizice si psihice exceptionale. O sanatate
buna, o buna conditie fizica, obisnuinta cu apa, sunt conditii necesare
practicarii acestei meserii. Un regim de viata, vizita medicala anuala,
antrenamentele repetate, constituie conditii pentru ramânerea în
activitate.

De asemenea, calitatile psihologice si morale sunt esentiale. Cea mai
indispensabila dintre aceste calitati este sângele rece (stapânirea de
sine) deci usurinta de a putea reactiona, într-o situatie data, printr-o
actiune provocata de inteligenta, facultate pretioasa.

Unii scufundatori dau dovada la suprafata de un calm si un sânge rece
exemplar, dar pe care-l pierd în proportii variabile intrând în apa.
Altii, dimpotriva, nelinistiti, iritabili, nervosi si perpetuu agitati la
suprafata devin calmi, destinsi si capata înca din timpul imersiunii un
echilibru perfect.

Interventia vointei în circuitul perceptie-actiune poate sa se manifeste
în plus prin calm care nu trebuie confundat cu pasivitatea. Dupa iesirea
din situatie, calmul dispare luându-i locul o vivacitate a gesturilor si o
rapiditate a actiunii punându-se în joc reflexele capatate prin
antrenament. Cunoasterea contribuie în special la afirmarea si educarea
perceptiei si conditioneaza justetea reactiilor, deci a te interesa si a
vrea sa întelegi permit adesea a nu te lasa coplesit de imprevizibil. Este
importanta de asemenea si cunoasterea de sine care antreneaza stapânirea
de sine si permite mai ales un control permanent al starii si
posibilitatilor individului. Important este de a cunoaste pragurile
critice, când echilibrul dorit între frica si încredere exagerata este
rupt într-un sens sau celalalt, deci scafandrul nu trebuie sa fie nici
timorat, nici temerar. Conteaza ca în meseria practicata sa existe
sinceritate si optimism care se naste dintr-un echilibru, suma a:
încrederii în sine, încrederii în mediu, încrederii în propriile
cunostinte.

Într-un cuvânt, important este sa “stim cât de departe putem merge”.

Design experimental

Munca, exercitarea unei profesii, îsi pun amprenta asupra structurii si
dezvoltarii personalitatii, astfel încât aceasta va oglindii “cultura
specifica profesiei respective”, cu legile ei scrise si nescrise, cu
obiceiurile, traditiile, cutumele si oamenii ei. Oamenii cu fond cultural
diferit intra în câmpul profesiei cu propriul set de reprezentari si de
valori legat de aceasta. Persoanele se aseamana si se deosebesc în raport
cu sistemul respectiv de reprezentari si valori, iar studiul aspectelor de
ordin diferential ca si al comunalitatilor, poate constitui sursa unor
achizitii importante privitoare la succesul-insuccesul în diferite zone
profesionale si institutionale.

Obiective si ipoteze
1. Obiectivul teoretic de baza îl constituie aprofundarea studiului
relatiei ce se instituie în procesul exercitarii profesiei de scafandru,
între cerintele, exigentele si specificul profesiei pe de o parte si
trasaturile de personalitate de cealalta parte.
2. Obiectivul practic – lucrarea îsi propune ca prin datele obtinute sa
sensibilizeze specialistii din domeniul socio-uman si militar asupra
necesitatii elaborarii unei metodologii adecvate de cercetare a
personalitatii scafandrului, a elaborarii unei psihoprofesiograme în
scopul evidentierii indicatorilor prognostici probabili pentru criteriul
performantei profesionale a scafandrului.
S-a pornit de la urmatoarele ipoteze:
1. Desi specializarea profesionala induce trasaturi comune de
personalitate exista diferentieri semnificative ale categoriilor
profesionale la nivel aptitudinal.
2. Scafandri de lupta si scafandri de mare adâncime prezinta o serie de
trasaturi comune de personalitate datorita faptului ca misiunile unitatii
au presupus scufundari de scurta durata (fara izolare îndelungata).
Metodologia aplicata
Designul experimental a cuprins:
– culegerea datelor anamnestice prin observatie participativa, interviu si
sinteza fisei personale;
– aplicarea instrumentelor: testul de atentie concentrata Kraepelin,
testul de atentie distributiva Praga, chestionarul de anxietate “C”,
chestionarul 16PF, inventarul de personalitate CPI, testul arborelui;
aceste chestionare au fost aplicate în conditii specifice de munca (la
bordul navei) si s-a lucrat colectiv.
Metode folosite: observatia, interviul nestructurat, metoda testelor.
Culegerea datelor anamnestice: observatia participativa, interviul
nestructurat si sinteza fiselor personale au fost realizate în timpul
celor 3 ani de activitate atât în timpul activitatilor de antrenament cât
si în timpul misiunilor de iesire pe mare.
Descrierea lotului
Am folosit un lot de 52 de subiecti cu vârste cuprinse între 22 si 53 de
ani din care 26 sunt scafandri de lupta (cu vârste cuprinse între 22 si 37
de ani) si 26 scafandri de mare adâncime (cu vârste cuprinse între 31 si
48 de ani).
Criteriul de diferentiere între loturi a fost specializarea profesionala
care implica sarcini diferite, adâncimi de scufundare diferite, aparatura
de scufundare diferita.
În ceea ce priveste adâncimea de scufundare sunt necesare urmatoarele
mentiuni:
– 19 dintre scafandri de lupta au categoria a III-a de scufundare si 7
categoria a II-a, din care doar 2 scafandri din aceasta categorie detin
clasa 1.
– 24 dintre scafandri de mare adâncime sunt detinatorii categoriei a II-a,
clasa 1 de scufundare si doar 2 categoria a II-a, clasa 2. Este necesar de
mentionat ca 12 dintre scafandri de mare adâncime au detinut categoria I
de scufundare, dar au pierdut-o din cauza neîndeplinirii baremului anual
de ore de scufundare peste 60m.

Analiza comparativa

Prin analiza comparativa se încearca reliefarea comunalitatilor si
diferentelor, comparatie care se va face în functie de rezultatele
obtinute în urma aplicarii instrumentelor, adica note standard si
semnificatia acestora la chestionarul de anxietate “C”, testul 16PF,
testul CPI, note standard (cinci clase) la testul Praga si Kraepelin
precum si interpretari în functie de indicii cei mai pregnanti rezultati
din analiza testului arborelui.
Testele de atentie distributiva Praga si de atentie concentrata Kraepelin
ofera urmatoarele interpretari:
– distributivitate mare a atentiei, concentrare pe mai multe sarcini si
rezistenta la oboseala psihica este prezenta la toti scafandri de lupta –
69, 2% – clasa V; 38, 8% – clasa IV;
– distributivitate mica a atentiei pâna la un nivel critic apare la 17
scafandri de mare adâncime – 65, 3%, doar 9 scafandri din aceasta
categorie au atentie distributiva mare – clasa IV si V
– capacitate mare de concentrare a atentiei, spirit de observatie si
rezistenta crescuta la efort intelectual minim la toti scafandri, atât de
lupta cât si de mare adâncime, constatându-se rezultate mai mari la
scafandri de mare adâncime – 73, 1% dintre acestia aflându-se în clasa V
fata de 57, 7% scafandri de lupta.
Inventarul de personalitate California – CPI: în afara scalelor acceptare
de sine (Sa) si comunalitate (Cm), pe celelalte scale s-au înregistrat
scoruri medii. Pe scalele Sa si Cm se pot face urmatoarele interpretari,
în termeni de adjective:
– Sa – 73,1% scafandri de lupta si 88,5% scafandri de mare adâncime
prezinta scoruri sub medie: comportament conservator, de nadejde, linistit
desi comod si conventional, pot exista sentimente de culpabilitate, pasiv
în actiune;
– Cm – 50% scafandri de lupta si 50% scafandri de mare adâncime prezinta
scoruri sub medie: atragator, neglijent, curajos, uituc, comod
Rezultatele pe factori saturati semnificativ reliefate de testul 16PF în
termeni de adjective sunt urmatoarele:
– factorul C – 73,1% scafandri de lupta si 73,1% scafandri de mare
adâncime prezinta: stabilitate emotionala puternica, face fata
realitatilor, calm, echilibrat, chiar flegmatic, placid, nu se manifesta
usor oboseala nervoasa; 15 scafandri de lupta si 16 scafandri de mare
adâncime au note standard 9-10;
– factorul F – 80,7% scafandri de lupta si 53,8% scafandri de mare
adâncime: expansiv, impulsiv, entuziast, vesel, direct, plin de viata,
spontan; majoritatea au note standard 8- 9;
– factorul H – 88,4% scafandri de lupta si 57,6% scafandri de mare
adâncime: cutezator, activ, curajos, sociabilitate gregara;
– factorul I – 80,8% scafandri de lupta si 84,6% scafandri de mare
adâncime au note standard cuprinse între 0- 3: dur, realist, nu ia în
seama incomoditatile fizice;
– factorul N – 69,2% scafandri de lupta si 76,9% scafandri de mare
adâncime: drept, naiv, sentimental, se intereseaza de altii si este usor
de satisfacut; 13 dintre scafandri de lupta si 13 dintre scafandri de mare
adâncime au note standard cuprinse între 0 si 1 si 12 scafandri din ambele
categorii au nota standard 3;
– factorul O – 96,2% scafandri de lupta (deci 25 au note standard 0-2) si
88,5% scafandri de mare adâncime (deci 23 au note standard 0-2): calm,
linistit, încrezator în sine, senin;
– factorul Q2 – 88,5% scafandri de lupta au note standard 0-3 si 73,1%
scafandri de mare adâncime au note standard 0-3: dependent de grup, fidel
grupului, cauta aprobare sociala;
– factorul Q4 – 100% scafandri de lupta si 96,2% scafandri de mare
adâncime au note standard 0-1: destins, calm, tonus scazut, nonsalant.
Chestionarul de anxietate “C” ofera urmatoarele interpretari:
– lipsa anxietatii la 88,5% dintre scafandri de lupta si 80,8% dintre
scafandri de mare adâncime (note standard 0-3) ceea ce denota persoane
linistite, tenace, placide si destinse;
– grad de anxietate normal la restul scafandrilor din cele doua categorii;
– în ceea ce priveste raportul B/A – anxietate manifesta/anxietate ascunsa
69,23% din ambele categorii – anxietate inconstienta, B/A fiind cuprins
între 0,10- 0,50, iar restul scafandrilor din ambele categorii îsi inhiba
anxietatea – B/A între 0,55- 0,95.
Testul arborelui – desi nu se pot trage concluzii certe din aplicarea
acestuia, totusi s-a constatat ca la majoritatea scafandrilor din ambele
categorii exista semne care releva separarea si legatura între “sus” si
“jos”, între viata constienta si cea inconstienta; de asemenea exista
indici care releva teama sau ezitare în a se fixa, dezradacinarea.

Concluzii si perspective

Testarea validitatii ipotezelor de lucru prezentate în designul
experimental pe baza datelor experimentale si a analizei comparative este
urmatoarea:
Ipoteza nr. 1 “Desi specializarea profesionala induce trasaturi comune de
personalitate exista diferentieri semnificative ale categoriilor
profesionale la nivel aptitudinal” s-a confirmat prin:
– diferente semnificative între cele doua categorii de scafandri în ceea
ce priveste distributivitatea atentiei. Scafandri de lupta prin specificul
activitatii lor îsi perfectioneaza aceasta calitate a atentiei,
majoritatea lor având o capacitate mare de distributivitate a atentiei pe
când la scafandri de mare adâncime aceasta capacitate este diminuata.
– existenta capacitatii de concentrare a atentiei la ambele categorii de
scafandri, calitate ceruta de specificul ambelor tipuri de activitati; se
constata chiar o capacitate mai mare de concentrare a atentie pe o singura
sarcina la scafandri de mare adâncime, deci perfectionarea acesteia
datorita sarcinilor
În sprijinul confirmarii acestei ipoteze stau cercetarile efectuate în
Laboratorul Hiperbar Constanta, între anii 1981-1984, scufundari efectuate
în saturatie cu diferite amestecuri gazoase, seria Pontus I, II, III, IV,
la adâncimi de 300m, 350m, 400m, 450-501m – toate fiind recorduri
nationale. Rezultatele obtinute arata ca distributivitatea atentiei scade
mai pregnant din punct de vedere cantitativ la adâncimi de 300- 400m, iar
concentrarea atentiei creste.
Ipoteza nr. 2 “Scafandri de lupta si scafandri de mare adâncime prezinta o
serie de trasaturi comune de personalitate datorita faptului ca misiunile
unitatii au presupus scufundari de scurta durata (fara izolare
îndelungata)” s-a confirmat. Ea se verifica în ceea ce priveste
comunalitatea trasaturilor de personalitate între cele doua categorii de
scafandri prin:
– scorurile sub medie pe scalele Sa, Cm, la majoritatea scafandrilor;
– note standard foarte ridicate la majoritatea scafandrilor pe factorii C,
F, H, si note standard foarte scazute pe factorii I, N, O, Q2, Q4; exista
doar mici diferente între cele doua categorii de scafandri în sensul ca,
pe factorii F si H, scafandri de lupta au note standard foarte ridicate
într-un procent mai mare decât scafandri de mare adâncime, acestea fiind
datorate specificului activitatilor desfasurate sau poate diferentei de
vârsta dintre cele doua categorii.
– note standard scazute ale nivelului anxietatii la majoritatea
scafandrilor

Deci un posibil profil modal de personalitate al scafandrului ar putea fi
descris astfel: stabil emotional, dependent de grup si fidel acestuia,
naiv, firesc, sentimental, uituc, comod, calm, linistit, pasiv, destins,
placid si în acelasi timp expansiv, impulsiv, cutezator, entuziast, plin
de viata, activ, contând pe el însusi.
Aceasta dualitate activ-pasiv, comod-cutezator, dependent de grup –
contând pe el însusi, sunt cei doi poli ai activitatii desfasurate de
scafandri în diferite etape actionale. Pasivitatea si comoditatea nu
trebuiesc interpretate în sensul neimplicarii în actiune a acestei
categorii de oameni, ci în sensul unei cerinte necesare bunei desfasurari
a activitatii în conditii de siguranta. Aceasta dualitate poate exista
datorita celor doua moduri de viata ale scafandrului, unul la suprafata,
care-i solicita independenta în gândire, activism, iar celalalt în
adâncuri, unde devine dependent de grup, pasiv si destins.

Naturaletea, firescul, sentimentalismul acestor oameni simtul scazut al
valorii personale si al acceptarii de sine sunt poate însusiri personale,
capatate datorita practicarii meseriei sau poate tocmai aceste însusiri au
dus catre orientarea spre plonjare, spre întoarcerea la origine, la apa,
la marea “mama”, datorita nevoii de a simti mângâierea materna a marii.

Cercetarea de fata constituie doar un preambul al unor viitoare cercetari
extinse pe loturi mai mari si cu surprinderea mai multor particularitati
ale acestei meserii de exceptie, pentru a asigura o cât mai buna
cunoastere a scafandrilor.

În sensul unei cât mai bune adaptari a scafandrului la conditiile de viata
si de munca, psihologul, managerul organizatiei îl pot ajuta sa
diferentieze foarte clar între viata de suprafata si viata în adâncuri
pentru ca asa cum o spun chiar ei, “DACA AR FI USOR ORICINE AR PUTEA
FACE… “

BIBLIOGRAFIE

1. … Indicatii tehnice si metodologice pentru selectionarea scafandrilor
2. … Norme privind pregatirea, organizarea si protectia muncii în
activitatea de scufundare, Editate de Statul Major al Marinei Militare,
1996
3. Anitei, M., Psihologia personalitatii aviatorului, Editpress Mihaela
SRL, Bucuresti, 2000
4. Aradavoaice, G., Nita, L. D., Motivatia si motivarea în domeniul
militar, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1996
5. Ceausu, V., Solicitari psihice la aviatori si parasutisti, Editura
Militara, Bucuresti, 1987
6. Degeratu, M., Petru, A., Ionita, S., Manualul scafandrului, Per Omnes
Artes, Bucuresti, 1999
7. Goupil, G., Seyle, H., Întelepciunea stresului, Editura Coresi,
Bucuresti, 1991
8. Ionescu, G., Psihiatrie clinica, Univers enciclopedic, Bucuresti, 2000
9. Minulescu, Mihaela, Chestionarele de personalitate în evaluarea
psihologica, Garell Publishing House, Bucuresti, 1996
10. Minulescu, Mihaela, Tehnici proiective, Editura Titu Maiorescu,
Bucuresti, 2001
11. Neveanu, P., Curs de psihologie generala, Bucuresti 1976
12. Pastuch, C., si colab, Stabilirea posibilitatilor fiziologice si a
metodelor de scufundare si lucru sub apa cu scafandri, la adâncimi mari,
1978
13. Petru, A., Studiul performantei psihometrice în scufundari profunde în
atmosfera heliu-oxigen, 1984
14. Petru, A., Beiu, V., Lucrarile celei de-a II-a sesiuni de comunicari
stiintifice a Centrului de Scafandri
15. Petru, A., Beiu, V., Manea, M.,…, Experimentarea tehnologiei de
scufundare în saturatie cu aer sau amestecuri azot-oxigen pâna la adâncimi
de 50m, 1984
16. Poulet, G., Barincou, R., La Plonjee, Editura Denoel
17. Vasilescu, I. P., Psihologia riscului, Editura Militara, Bucuresti,
1986

---

* U.M. 02145 Constanta

Lucrari Psihomil II