SELECTIA PSIHOLOGICA EVALUAREA PSIHOCOMPORTAMENTAL PRIN INTERMEDIUL TESTULUI SITUATIONAL, VALOAREA PREDICTIVA A REZULTATELOR OBTINUTE. IPOTEZA METODOLOGICA PRIVIND: EVALUAREA PSIHO-FIZIOLOGICA SI COMPORTAMENTALA PRIN APLICAREA UNEI NOI FORME DE TEST SITUATONAL, Psiholog Radu DIACONESCU, psiholog Valentina BANU
Materialul prezinta pe larg: continutul testului situational, necesitatea elaborarii acestuia, utilitatea acestuia, principalele dimensiuni urmarite; modul de notare si interpretare a rezultatelor; continutul psihologic al profilului realizat prin intermediul testului situational pentru fiecare
candidat �n parte;
- valoarea predictiva a rezultatelor.

�n partea a doua a
materialului sunt prezentate pe scurt principalele teorii privind determinismul
comportamentului si propriul nostru punct de vedere referitor la acestea, pentru
ca apoi sa dezvoltam ideea implementarii unei forme noi a testului situational,
o varianta ipotetica cu o valoare predictiva mare, mai ales pentru situatiile
critice conflictuale �n care pot fi implicate viitoarele cadre militare.
Consideram ca un test care sa permita observarea si evaluarea comportamentului
�n cele trei ipostaze situational, psihologic si fiziologic, ar fi extrem de
utila �n descrierea si prognosticarea reactiilor comportamentale.

Cuvinte cheie: ” situational”, “profil
psihologic “, ” variabila fiziologica”.

I. Evaluarea psihocomportamentala prin intermediul testului situational,
valoarea predictiva a rezultatelor obtinute.

1. Testul situational aplicat �n sistemul de selectie a candidatilor ce opteaza
pentru o cariera militara este o proba relativ noua, av�nd un istoric de
aproximativ 5 ani. �n aceasta perioada testul a fost aplicat experimental,
transformat si perfectionat devenind �n anul 2003 instrument cu rol de decizie
�n selectia candidatilor ce opteaza pentru �nvatam�ntul militar superior.
�n momentul de fata testul este aplicat si altei categorii, respectiv,
militarilor angajati pe baza de contract, ce vin la selectie pentru cursurile de
formare subofiteri pe filiera indirecta.

2. Prin testul situational urmarim �n general surprinderea si masurarea
“Potentialului de lider” deci, nu a calitatii de lider “format” sau trasaturi de
personalitate cristalizate �n aceasta directie, ci doar acele �nsusiri personale
care, prin educatie militara, prin experientele specifice mediului militar, sa
contureze �n viitor un lider eficient.
Testul situational este alcatuit din doua probe, ambele viz�nd �n general
aceleasi aspecte comportamentale dar �n contexte situationale diferite.

Prima proba, “Proba teoretica” consta ďż˝n rezolvarea ďż˝ntr-un plan ideativ,
virtual, a unei misiuni cu caracter de grup, urmarindu-se posibilitatile
candidatilor de a organiza, de a planifica, de a se impune, de a-si asuma
anumite responsabilitati etc.

Cea de a doua proba “Proba practica” consta tot ďż˝n realizarea unei sarcini de
grup, dar de data aceasta �ntr-un plan practic, actional, mult mai dinamic,
accentul caz�nd pe declansarea si evaluarea unor stari emotionale critice,
urmarindu-se �n special capacitatea de autocontrol, de stap�nire de sine �n
situatii conflictuale.
Pe parcursul celor doua probe evaluatorii au sarcini precise, pe de o parte de a
crea situatii tensionante conform unui plan metodologic clar stabilit, iar pe de
alta parte de a nota comportamentele semnificative �n directia urmarita, a
semnalarii prezentei sau absentei potentialului de lider.

Activitatea de evaluare se desfasoara conform unei fise de observatie �n care
sunt trecuti indicatorii comportamentali specifici dimensiunilor urmarite.

Fisa de observatie este practica, operationala, permite o notare usoara dar
interpretarea rezultatelor se realizeaza pe baza “Ghidului de observare si
notare ” special elaborat ďż˝n metodologia testului situational.

Testul situational permite realizarea unor profiluri diferentiatorii ce se
alcatuiesc �n functie de notele obtinute la dimensiunile urmarite. Prezentam �n
continuare profilurile extreme, adica situatiile de “respins”, fara nici o
dimensiune ďż˝ndeplinita si cele de “admis” cu un posibil “maxim” de dimensiuni
�ndeplinite:

- deficit de relationare vizibil at�t �n comunicarea cu ceilalti, c�t si �n
adecvarea propriului comportament la comportamentul celorlalti; lipsa de
initiativa; incapacitate de a formula un plan coerent, sau de a stabili repere
de actiune eficiente; incapabil de a se impune sau de a exercita un minimum de
influenta �n cadrul grupului; rigid �n atitudini si actiuni; capacitate
decizionala slaba �n situatii critice.
- autocontrol foarte bun �n situatii critice; adaptare si relationare facila;
comunicativ coerent, rational; forta dominatoare orientata pozitiv; initiative
atitudinale si comportamentale eficiente; capabil de a organiza si planifica
rapid si eficient; flexibil si original �n g�ndire si actiune; obiectiv si
responsabil �n aprecieri.

�ntre aceste profiluri extreme se �nscriu celelalte descrieri
psiho-comportamentale ce sunt transmise anual institutiilor ce urmeaza sa
pregateasca candidatii declarati “admis” la concursurile de admitere ďż˝n aceste
institutii, pentru a avea o imagine clara despre potentialul acestora la intrare
�n sistem cu posibilitatea de a modela sau corija anumite calitati sau defecte.

3. Necesitatea elaborarii testului situational, valoarea predictiva a
rezultatelor obtinute.
Referitor la necesitatea elaborarii testului situational, putem spune ca este
str�ns legata de modernizarea �n ansamblu a sistemului militar, care presupune
printre altele, si o “calitate umana deosebita”. Filtrele mecanismului de
selectie trebuiau completate si �n aceasta directie, �n sensul ca un adolescent
sau t�nar care opteaza pentru cariera militara, pe l�nga un anumit potential
intelectual asociate cu anumite trasaturi de personalitate, trebuie sa manifeste
si calitati de lider.

Sistemul educational existent �n institutiile militare trebuie sa valorifice si
sa promoveze calitatile de lider, �ntruc�t viitoarele cadre militare vor fi
nevoite sa faca fata unor misiuni din ce �n ce mai diverse care solicita multe
dintre aceste calitati.

Valoarea predictiva a rezultatelor obtinute prin intermediul testului
situational necesita studii longitudinale, ce vor �ncepe din anul acesta si care
constau �n monitorizarea unor cazuri �n institutiile militare de �nvatam�nt,
pentru a vedea �n ce masura evolutia prognosticata la intrarea �n sistem s-a
dezvoltat, iar datele obtinute vor permite perfectionarea permanenta a acestui
instrument.

II. Evaluarea psihofiziologica si comportamentala printr-o noua forma de test
situational.

Ipoteza construirii �n viitor a unei forme alternative de test situational sau
elaborarea unui nou test porneste de la necesitatea investigarii si explicari
unei arii mai largi a substratului comportamental. Posibilitatea evaluarii
componentei fiziologice a comportamentului ar aduce date certe, sigure, ar
elimina posibilitatea unor conduite simulate din partea candidatilor si ar
permite elaborarea unor profiluri psihologice mai exacte �n anumite privinte cu
o valoare predictiva mai mare, comparativ cu actuala forma a testului
situational.
Mentionam �nca de la �nceput ca datele prezentate �n continuare sunt formulate
�ntr-o maniera ipotetica, si ca realizarea efectiva a unui astfel de test ar
necesita costuri suplimentare si poate multi ani de experimentare si cercetare.

1. Testele de personalitate: avantaje si limite.
Bateriile de teste de personalitate sunt multiple si variate, ele pornesc de la
investigarea substratului inconstient al unor acte comportamentale, merg�nd p�na
la surprinderea unor trasaturi temperamentale si caracteriale �n vederea
efectuarii unor previziuni sau profiluri psiho-comportamentale.

�n mare parte, astfel de teste, experimentate si apoi etalonate pe populatia pe
care urmeaza sa fie aplicate sunt utile, reusind �n cele mai multe situatii sa
ofere date reale despre “calitatile” sau “defectele” unei persoane. Totusi sunt
si situatii c�nd datele obtinute pe baza acestora sunt insuficiente sau chiar
eronate, datorita unor deficiente de formulare a itemilor, sau, nu de putine
ori, a ceea ce se numeste “comportament simulat”.

Fara a trece �n revista sursele comportamentului simulat, �ntruc�t nu acesta
este subiectul lucrarii noastre, vom prezenta �nsa, �n continuare, c�teva
caracteristici ale comportamentului str�ns legate de continutul lucrarii
noastre.
- Mai �nt�i de toate comportamentul este expresia unei relatii a organismului cu
mediul �nconjurator, manifestarea, aparitia acestuia fiind determinata de
necesitatea unui raspuns la o interventie exogena. Comportamentul este deci, un
ansamblu de reactii �nvatate a carui determinare este �n primul r�nd externa,
exogena.
- O alta caracteristica este aceea ca, �ntotdeauna comportamentul porneste de la
anumite motive declarate sau inconstiente, care impun cu necesitate un sens
cautarii, �ndreptarii catre obiectele sau situatiile susceptibile de a reduce o
tensiune sau de satisfacere a unei trebuinte. Comportamentul are �n aceasta
exprimare o determinare interna, endogena.
- Un ultim aspect legat de caracterizarea comportamentului si despre sursele de
determinare ale acestuia, este desprins din cercetarile psiho-fiziologice care
definesc comportamentul ca pe un “eveniment complex psiho-fiziologic”.
Cercetarile efectuate �n aceasta directie au meritul de a fi demonstrat relatia
indisolubila care exista �ntre psihic si creier, psihicul fiind considerat ca un
produs, ca un rezultat al functionarii creierului, un fenomen inseparabil de
structurile materiale, cuantice si energetice.

Toate aceste caracteristici apartin unor conceptii diferite, de multe ori
unilaterale, cu merite incontestabile dar si cu multe exagerari �ntr-o directie
sau alta. Le-am amintit �n aceasta maniera extrem de succinta pentru ca,
separat, ne dezvaluie cele trei surse majore ale determinismului comportamental:
extern-situational; intern psihologic si fiziologic.

Elaborare unui instrument care sa surprinda si sa permita o evaluare
comportamentala �n toate cele 3 ipostaze (psihologic, fiziologic si
situational), ar reprezenta varianta optima �n elaborarea unor profiluri reale
de cunoastere si prognosticare a unor reactii, atitudini si conduite.

�n continuare nu ne vom centra asupra componentei psihologice si nici a celei
situationale �ntruc�t actualul test situational si-a dovedit utilitatea tocmai
�n aceasta directie, �n a evidentia trasaturi, factori de personalitate, prin
confruntarea candidatilor cu anumite situatii stimul, ci asupra componentei
fiziologice care, dupa parerea noastra, ar completa tabloul evaluarii
comportamentale.

2. �ncercari de masurare si interpretare a variabilei fiziologice.
Majoritatea acestor cercetari sunt clar orientate spre evidentierea
comportamentului simulat sau spre stabilirea adevarului sau neadevarului unor
declaratii sau relatarii unor evenimente. Tehnicile au fost la �nceput
construite “primitiv” pentru ca acum sa fie mult perfectionate, computerul
�nlocuind multe dintre improvizatiile anterioare.

�n 1895 Caesare Lombroso experimenta pentru detectarea minciunii
“HIDROSFIGMOGRAFUL”, un aparat primitiv ce masura variatiile de puls, cu
ajutorul unui cilindru pe care era aplicat negru de fum, acesta fiind �nv�rtit
de un mecanism de ceasornic. W. M. Marston (1917) �ncerca sa depisteze minciuna
�nregistr�nd variatiile tensiunii sistolice, iar Vittorio Benussi �nregistr�nd
modificarile respiratorii.

Referitor la metodologia detectiei simularii, �nregistrarile fiziologice au fost
orientate spre urmatoarele variabile:
- activitatea cardiovasculara cu componentele ei: ritmul pulsului, amplitudinea
lui, tensiunea arteriala. Rezultatele bune pe care le pot da �nregistrarile
modificarilor cardiace, prin care se poate indica momentul c�nd un individ spune
sau nu spune adevarul, au fost presupuse cu mult �naintea folosirii detectorului
de simulare. Cu cďż˝teva zeci de ani ďż˝n urma tion scria: “cu ajutorul
electrocardiografului bogatasul muribund ar putea detecta precis gradul de
sinceritate privind durerea exprimata de mostenitori”. Modificarile ďż˝n presiunea
sistolica au loc ca urmare a inervatiilor simpatetice. �n momentul �n care
valvulele inimii sunt deschise, aceasta presiune poate fi usor �nregistrata si
masurata automat, cu rezultate bune �n evidentierea starii de emotie �n timpul
simularii. Pulsul creste de asemenea semnificativ dupa afirmarea minciuni,
vizibile fiind v�rfurile foarte �nalte ale pulsatiilor.

Majoritatea datelor extrase prin aceste experimente arata ca sentimentele de
vinovatie, constientizarea fricii, ascunderii unui adevar, sunt declansatoarele
unei stari emotionale care desi poate fi mascata atitudinal nu poate fi stopata
fiziologic. Indicatorul cardiac reactioneaza vizibil �n astfel de situatii.

O formulare plastica pentru astfel de stari poate fi exprimata astfel:”
tristetea (una din manifestarile emotiei) daca nu se manifesta lacrimi, obliga
ďż˝n schimb organele interne sa plďż˝nga “.
- Indicatorul respirator face parte de asemenea din �nregistrarile fiziologice
ale simularii si minciunii. Un raspuns simulat �n astfel de situatii este
indicat fiziologic printr-o amplitudine marita fata de forma fireasca a
respiratiei si o blocare de scurta durata. Benussi, pe care l-am mai amintit,
pretinde ca raportul inspiratie-expiratie este semnificativ marit �naintea
raspunsului adevarat, comparativ cu cel falsificat, pe durata c�torva cicluri
respiratorii. Invers, dupa afirmarea adevarului, raportul inspiratie –expiratie
este ceva mai mic dupa afirmarea minciuni.

Poligraful. Un aparat relativ recent (1922 prima generatie a poligrafului),
�nregistreaza reactiile psihofiziologice caracteristice starilor de tensiune
emotionala asociate cu minciuna. La baza folosirii tehnicii poligraf sta faptul
ca, o minciuna spusa constient, pe l�nga efortul mintal pe care �l necesita,
produce si o anumita stare de tensiune emotionala (teama). Producerea tensiunii
emotionale �si are originea �n declansarile involuntare ale sistemului
neurovegetativ concomitent constientizarii pericolului si �n �nt�rzierea prin
aceasta a instinctului de autoconservare.

Nu intram si �n alte amanunte privind descrierea altor indicatori fiziologici,
ci doar enumeram c�tiva dintre ei folositi �n examinarile poligrafice complexe:
�nregistrarea temperaturii respiratiei concomitent cu cea a pieli;
�nregistrarile modificarilor oculare (miscarile sau micromiscarile, clipitul);
�nregistrarile E. E. G. sau E. K. G. etc., mention�nd �nsa ca opinia unanim
acceptata �n r�ndul acestor cercetatori este aceea ca factorul emotional joaca
un rol important �n functionarea organismului, efectele fiziologice fiind
vizibile comparativ cu efectele comportamentale care uneori nu apar �n mod
automat.

3. Punct de vedere privind natura emotiilor.
Cercetarile efectuate �n acest domeniu pot fi �mpartite conform teoriilor
existente �n psihologie referitoare la natura emotiilor astfel:
- unele apartin conceptiei lui W. James si Lange care considera ca �n
declansarea emotiilor rolul esential revine mecanismelor fiziologice periferice,
ca, �ntr-o stare critica, primele reactii intervenite sunt cele fiziologice si
apoi constientizarea acestora conduce la instalarea unei anumite stari
emotionale;
- altele apartin teoriilor fiziologice centrale care deplaseaza accentul de pe
zonele periferice pe rolul important pe care �l are talamusul �n declansarea
expresiilor emotionale (teoria talamica a lui W. Cannon);
- cele mai recente cercetari sunt centrate pe teoriile cognitive care, considera
ca cel mai important factor �n declansarea emotiilor �l constituie aprecierea si
interpretarea cognitiva a stimulilor sau situatiilor. Accentul cade deci pe
blocul cognitiv, pe experientele proprii fiecarei persoane.

Nu ne propunem o analiza critica a observatiilor realizate �n cadrul acestor
teorii si Conceptii, ci mentionam ca absolut toate, sub diferite forme, leaga
indisolubil fiziologicul de psihologic si mai ales de efectele emotiilor �n plan
comportamental. Astfel, starile emotionale, �n functie de intensitatea lor dar
si de “terenul” psihic pe care se instaleaza, pot fi benefice, pozitive,
realiz�nd �n anumite situatii o disponibilizare psiho-fiziologica orientata
stenic, iar alteori pot bloca chiar si cele mai elementare, firesti acte
comportamentale.

Referitor la cercetarile poligrafice si cele efectuate �n directia surprinderii
comportamentului simulat, frapant este faptul ca au existat foarte putine
preocupari care, pornind de la datele str�nse, sa descrie anumite tipare
comportamentale sau sa efectueze previziuni asupra anumitor manifestari.

Tocmai acest aspect predictiv ce poate fi dat de dimensiunea fiziologica a
comportamentului ar trebui “speculat” ďż˝n cercetarile actuale pentru a putea
prognostica”cum actioneaza un individ ďż˝n conditii de ďż˝ncarcatura emotionala?”,
care este pragul emotional p�na la care starile emotionale nu destabilizeaza
comportamentul?”.

Raspunsurile la aceste �ntrebari, consideram ca nu pot fi complete dec�t daca �n
analiza si evaluarea comportamentala este introdusa si dimensiunea fiziologica,
ce poate furniza informatii extrem de utile despre modul de mobilizare si
actiune al unei persoane �n situatii critice, atunci c�nd se impune cu
necesitate luarea unor decizii rapide si maximum de eficienta.

4. Necesitatea implementarii unei forme alternative a testului situational.
Asa cum am aratat �n paginile anterioare, actuala forma a testului situational
permite surprinderea unor atitudini, conduite prin confruntarea candidatilor cu
diferite situatii stimul, ceea ce permite psihologilor evaluatori stabilirea
prezentei sau absentei potentialului de lider.

Dintre dimensiunile evaluate, una dintre cele mai importante este: “Stapďż˝nirea
de sine”, ce vizeaza ďż˝n primul rďż˝nd autocontrolul emotional al candidatilor ďż˝n
situatii critice.

Aceasta dimensiune este evaluata pe tot parcursul testului situational �ntr-o
dubla ipostaza: una teoretica (confruntarea �n plan imaginar a candidatilor cu o
situatie critica) si una practica, actionala, c�nd grupul de candidati are de
executat efectiv o sarcina, ce declanseaza starii tensionale de diferite
intensitati prin restrictiile introduse �n metodologia desfasurarii acestei
probe.

Evaluarea acestei dimensiuni se realizeaza conform unei fise de observatie �n
care sunt trecuti indicatorii comportamentali cei mai semnificativi, pe baza
carora evaluatorii stabilesc existenta sau, dimpotriva, nonexistenta unui
minimum de autocontrol �n situatii critice, care, prin experienta si educatie
specifica, sa poata deveni �n viitor o trasatura caracteriala bine reprezentata
�n plan comportamental. Actuala forma a testului situational permite
surprinderea acestui minimum de autocontrol.

Totusi, aceasta dimensiune care poate este definitorie pentru un lider eficient
ar “merita”, dupa parerea noastra, o analiza mai amanuntita. Aici consideram ca
introducerea �n studiu a componentei fiziologice ar fi extrem de utila at�t �n
selectia candidatilor ce opteaza pentru �nvatam�ntul militar c�t si pentru
selectia cadrelor care opteaza pentru anumite functii sau misiuni.

Ar fi �nsa, extrem de greu ca, �n acest context, sa ne propunem masurarea unei
arii vaste de modificari fiziologice, motiv pentru care consideram ca si doar
una dintre ele ar putea fi relativ edificatoare �n aceasta directie. Astfel, cea
mai intens studiata, si poate cea mai simplu de masurat este ” intensitatea
pulsului”.

Foarte multe relatari ale unor experiente traite �n situatii critice atrag
atentia asupra cresterii semnificative a intensitatii pulsului �n astfel de
situatii. Vom reproduce una dintre aceste situatii descrisa de un militar
angajat pe baza de contract ce participase la o misiune ďż˝n Bosnia: ” trebuia sa
refacem un pod, eram primul �n coloana, dar la o distanta destul de mare de
ceilalti, mergeam relaxat, cďż˝nd mi-am dat seama ca terenul era minat;… puteau
fi peste tot. Desi, stiam ce am de facut �n astfel de situatii, am simtit ca
pulsul ma sufoca, n-am putut nici macar sa mai vorbesc…; mi-am anuntat colegii
mai mult prin semne”.

Credem ca pentru astfel de situatii ar trebui construit un instrument care sa
masoare macar una dintre modificarile fiziologice ce acompaniaza trairile
emotionale puternice, de multe ori cu efecte destabilizatoare asupra
comportamentului.

Fireste ca niciodata, �n conditii de laborator, nu pot fi experimentate trairi
emotionale, similare cu cele ce apar �n situatii critice reale dar nu putem nega
posibilitatea crearii �n mod artificial a unor situatii asemanatoare si
�nregistrarea modificarilor aparute �n ritmul si intensitatea pulsului pentru a
putea stabili valoarea unui “prag emotional optim” si al unuia deficitar.

Doar observatiile psihologice si cele fiziologice coroborate �ntr-un sigur
instrument (o noua varianta de test situational) pot permite o prognosticare a
comportamentului �n situatii critice cu o marja de eroare redusa.
Un astfel de instrument ar putea fi realizat �n forme diverse:
- expunerea subiectilor la imagini cu o mare �ncarcatura emotionala si
�nregistrarea modificarilor de puls �n astfel de situatii concomitent cu
vizualizarea grafica a acestora;
- compararea modificarilor de puls �n doua situatii: una dintre ele fireasca
normala, cealalta tensionata, critica;
- crearea �ntr-o maniera planificata dar cu aspect spontan pentru subiecti, a
unor situatii critice si masurarea modificarilor de puls etc.

Realizarea unui astfel de instrument de evaluare ar necesita �nsa, existenta,
construirea sau adaptarea unor dispozitive speciale, o echipa de cercetare,
spatii special amenajate dar, rezultatele ar fi extrem de utile, ar permite
str�ngerea unor date psihofiziologice cu valoare predictiva ridicata precum si
informatii noi, pentru actualele teorii psihologice privind ” rolul emotiilor ďż˝n
comportament”.

BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Ciofu – Comportamentul simulat – Bucuresti (1974);
2. Adrian Neculau – Dinamica grupurilor – Iasi (2001);
3. Serge Moscovici – Psihologia sociala a relatiilor cu celalalt – Iasi (1998);
4. Ion Dafinoiu – Personalitatea – Iasi (2002);
5. Petre Ilut – Sinele si cunoasterea lui – Iasi (2001);
6. Jean Claude Rouchy –Grupul spatiu analitic – Iasi (2000).

---

* Centrul
Zonal de Selectie si
Orientare Breaza

Lucrari Psihomil II