PREGATIREA PSIHOLOGICA PENTRU LUPTA
MANIPULARE SI RAZBOI PSIHOLOGIC
Psiholog principal Gabi-Adriana STOICA
Arma psihologica; Protectie psihologica; Razboi informational;Propaganda; Operatii psihologice. Razboiul psihologic este o parte componenta a razboiului modern. El a devenit o generalizare si permanentizare a violentei, un nou gen de arma: arma psihologica. El se circumscrie conceptului mai larg de influenta sociala. Influenta reprezinta un fenomen fundamental al vietii individuale si sociale, vizând modificarea atitudinilor si comportamentelor unor grupuri sau persoane. Influentarea psihologica desfasurata de catre agresor este un tip special de influenta care se poate numi manipulare. Numeroasele lucrari de specialitate n-au clarificat înca raportul exact dintre manipulare si razboi psihologic. Parerile merg de la sinonimia termenilor pâna la opozitia lor. Mai mult decât atât: în loc de razboi psihologic (termen la care se tinde a se renunta), se folosesc si alte concepte, cu acelasi înteles: lupta sau agresiune psihologica, operatii/actiuni psihologice sau chiar razboi informational.

Indiferent de denumire, aceasta noua forma de razboi a devenit tot mai
eficienta iar ideea ca victoria poate fi obtinuta si fara arme, doar prin
convingere – nu este noua, ea a însotit fenomenul militar dintotdeauna.

 
Nu este întâmplator ca zeul Ares, al razboiului, este înconjurat de
zeitele discordiei, fricii si teroarei. Cunoasterea intuitiva a psihicului
uman a fost exploatata la maximum pentru a hotarî soarta razboiului de
partea celui mai viclean, mai siret, mai inteligent.

Înca acum multi ani în urma, Sun Tzu, renumitul gânditor antic militar
proslavea arta manipularii prin dezinformare, înselare si dezbinare.

Sau binecunoscutul viclesug a lui Ulise, cu darul oferit troienilor: un
cal de lemn în care erau ascunsi grecii ce aveau sa cucereasca orasul –
întruneste toate conditiile unei manipulari moderne.

Nici geto-dacii n-au fost mai prejos în inventarea viclesugurilor pentru a
induce în eroare adversarul cu privire la intentii sau la numarul
luptatorilor.

În secolul nostru au aparut mijloace special destinate pentru utilizarea
armei psihologice: radioul si presa si-au adus contributia mai ales în
cele doua razboaie mondiale, ca apoi, televiziunea sa domine mass-media.
Ea a devenit cea mai eficace arma de manipulare psihica, asa cum o
demonstreaza conflictele din ultima perioada, în Balcani sau Irak.

Primul razboi din Golf a fost un succes total al tehnicilor de manipulare.
Imaginile cu prizonieri au avut un impact emotional puternic asupra
inamicului, scene ca acelea în care soldatii irakieni ieseau din
adaposturile subterane si sarutau bocancii învingatorilor, au contribuit
substantial la demoralizarea soldatilor irakieni si la predarea în masa a
acestora (Stavre, I., 2004, pag. 107).

Al doilea razboi din Golf, în afara formulei de includere a jurnalistilor
în cadrul unitatilor militare ce a dus la un nou model de manipulare prin
transferul emotional de la soldati la jurnalisti, s-a remarcat prin cel
mai acerb razboi al propagandelor, de ambele parti.

Mai convingatoare, fiindca a fost traita pe viu, este Revolutia din 1989,
ce ne-a bulversat psihic cu tot felul de stiri, alarme false, zvonuri si
dezinformari.

Ca urmare, s-a simtit nevoia crearii si la noi de structuri specializate
pentru a oferi protectie psihologica si a se specializa în domeniul
actiunilor psihologice. Este relevanta aparitia recenta a Manualului de
operatii psihologice si cresterea gradului de interoperabilitate cu
structurile similare ale NATO.

Toate evenimentele si conjuncturile tot mai diverse în care se desfasoara
razboiul contemporan pun tot mai acut problema definirii sau redefinirii
agresiunii psihologice si relevarea dimensiunii ei manipulative.

Exista mai multe definitii ale razboiului psihologic ce corespund
doctrinelor politico-militare ale unor mari puteri sau organizatii.

Francezii au lansat conceptul de actiuni în câmp psihologic ce vizeaza
doua nivele de organizare. Primul se refera la consolidarea psihomorala
proprie prin actiuni de aparare sau protectie psihologica. Al doilea nivel
cuprinde actiuni de demoralizare, intoxicare si dezinformare a inamicului
(Hentea, C., 2002, p. 15).

Doctrina româneasca din 2001 aderase initial la o formula asemanatoare
privind actiunile psihologice.

Definitia NATO pentru operatii psihologice (PSYOPS) la care a aderat si
doctrina noastra militara în 2003, se refera la acele actiuni psihologice
desfasurate în timp de pace, criza sau razboi, îndreptate asupra unor
audiente inamice, prietene sau neutre, în scopul influentarii atitudinii
si comportamentului acestora în vederea realizarii obiectivelor politice
si militare (Hentea, C., 2004, p. 40).

În dictionarul american de termeni militari, razboiul psihologic se refera
la folosirea planificata a propagandei si a altor actiuni psihologice, cu
scopul de a influenta opiniile, emotiile si comportamentul grupurilor
straine inamice, într-un mod care sa sprijine înfaptuirea obiectivelor
nationale (Sima, T., 2004, p. 230).

Lasând la o parte faptul ca nu este prea clar ce se întelege prin
obiective nationale, noua politica NATO pare ca vrea sa se departajeze de
operatiile de înselare militara, de dezinformare, de minciuna, de
propaganda.

Cu alte cuvinte, vrea sa dea o aura de rationalitate, de corectitudine, de
nepartinire si de moralitate noului razboi psihologic. Dupa parerea mea,
asta este tot o forma subtila de manipulare pentru a fi mai credibila.

Influentarea psihologica desfasurata de agresor, nu poate avea decât un
singur sens, unul negativ (Hariuc, C., 1994, p. 28), deci, manipulativ.

Din cauza conotatiei negative pe care o are termenul de manipulare din
perioada regimurilor totalitare, fasciste, agentii de influentare au facut
tot posibilul sa mascheze acest scop major al agresiunii.

Manipularea este un tip special de influentare desfasurata de catre
agentul agresor, ce-si urmareste în primul rând interesele, dar asta nu
înseamna întotdeauna daune, prejudicii aduse victimei – tinta, mai ales în
conditiile razboiului contemporan.

Conceptul în sine de manipulare lasa libertate de interpretare. Poate de
aici provine toata confuzia terminologica sub care se analizeaza si
comenteaza fenomenul razboiului psihologic.

Indiferent ce sens alegem, cel larg de influenta sociala de tip special
sau cel restrâns, de influenta în discordanta cu interesele manipulatilor,
razboiul psihologic are telul de a manipula.

Vorbim de manipulare "atunci când o anume situatie sociala este creata
premeditat pentru a influenta reactiile si comportamentul manipulatilor în
sensul dorit de manipulator" (Ficeac, B., 2004, p. 30).

Conflictul militar este, în sine, un teren propice fenomenului
manipularii. Factorii de risc ai câmpului de lupta si situatia–limita în
care se afla militarul care trebuie sa traiasca atât pacea, cât si
razboiul, ca doua stari distincte de normalitate, fac deja vulnerabila
starea psihica a luptatorului.

Daca agresiunea psihologica mai urmareste si punctele sensibile,
nevralgice ale adversarului, perspectiva de a provoca panica, deruta,
confuzie, capitulare, este foarte mare.

Actiunile de subminare a starii psihomorale a adversarului, reducerea
capacitatii de rezistenta psihica si a vointei de a lupta pot începe
înainte de declansarea actiunii armate, uneori, nemaifiind nevoie sa se
ajunga aici. Operatiunea "Sustinerea democratiei" din Haiti, din 1994 n-a
necesitat nici un foc de arma (Mihai, V., Infocom, nr. 3/1996, p. 21- 27).

O alta trasatura a manipularii este caracterul indirect, de la distanta,
între cel care manipuleaza si cel manipulat (de obicei prin intermediul
mass-media) ducând la o relatie sociala nefireasca, înstrainata, anxioasa,
frustranta.

În primul rând, se actioneaza asupra inconstientului, unde forta sugestiei
este deosebit de mare si individul actioneaza sub o presiune de care nu
este constient. De aceea, fisurarea sau chiar schimbarea sistemului de
referinta poate fi mai usor provocata prin formule soc (sloganuri)
puternic emotionale.

Cât de departe poate ajunge manipularea, ne-o dovedeste dublul proces de
dezumanizare, atât a agresorilor, cât si asupra victimelor. Se poate ucide
cu sânge rece, din convingere, numai datorita inocularii ideii ca ceea ce
omoara nu sunt oameni (exemplul milioanelor de evrei omorâti sau aruncarea
bombelor atomice la Hiroshima si Nagasaki). La aceasta se adauga procesul
dezindividualizarii ce creste spiritul agresiv. (Ficeac, B., 2004, p. 20 –
28, 40 – 42).

Legat de acest aspect nu trebuie uitat faptul ca presiunea grupului poate
avea ca efect si anihilarea gândirii proprii. Neglijarea acestui principiu
a dus la greseli costisitoare, cum ar fi, distrugerea flotei americane la
Pearl Harbour sau accelerarea ofensivei militare din Vietnam – pentru ca,
în procesul de decizie a primat spiritul de echipa, unitatea, în ciuda
ezitarilor si îndoielilor unor membri ai comisiilor (Janis, 1972, citat de
Oberle, DeVisscher, P., 2001, p. 313).

Manipularea persista si dupa ce conflictul armat s-a stins. Desfasurata pe
o perioada lunga de timp, de ordinul anilor, ea poate duce la remodelarea
psihologica a unor mari colectivitati umane. În acest caz, se produce
cunoscutul "paradox al influentei" prin care, cu cât s-a actionat mai mult
timp asupra psihicului, cu atât rezistenta la manipulare este mai mare.
Probabil ca astfel se explica fanatismul religios sau etnic si
impenetrabilitatea totala la manipulare a atentatorilor sinucigasi.

Si, în sfârsit, se vorbeste de manipulare
psihologica si de manipulare informationala, desi ambele se întrepatrund.

Manipularea psihologica are în vedere o serie de procese si fenomene ce
stau la baza schimbarii conduitei. Citam o parte din ele: tendinta spre
echilibru cognitiv si emotional, disonanta cognitiva, nevoia de
recunoastere, afiliere sau securitate, efectul carismatic, fenomenul de
sugestie controlata. Printre tehnicile ce ilustreaza eficacitatea acestor
efecte sau fenomene, despre care se tot vorbeste, sunt "tehnica
piciorului–în–usa", "tehnica usii–în–nas", tehnica momelii, tehnica
manipularii prin perceptie subliminala.

Manipularea informationala este modalitatea de baza prin care se
realizeaza manipularea. Extensia mass-mediei, posibilitatea de a
receptiona în timp real orice eveniment de pe glob, dezvoltarea
tehnologiilor comunicationale, diversificarea suporturilor ce transmit
informatia, fac din razboiul informational o emblema a lumii contemporane
ce readuce în discutie delicatul subiect al propagandei.

Termenul propaganda avea initial un sens neutru, acela de a raspândi
credinta, apoi o opinie, o doctrina oarecare.

Propaganda continua sa fie asociata cu minciuna si manipularea. Prin modul
de a putea împleti adevarul cu falsul, ea este, într-adevar, forma
principala prin care se poate actiona asupra constiintei si sentimentelor.

Poate fi deschisa (oficiala) si ar corespunde, în conditii de razboi,
modernelor servicii de relatii publice – si acoperita (îsi ascunde
provenienta), având la baza calomnia, ponegrirea, defaimarea. Aceasta, la
rându-i poate fi neagra si cenusie în functie de gradul de acoperire si
procedeele folosite.

Propaganda neagra este cea mai eficienta, abordeaza temele cele mai acute
si lasa impresia sa îsi are sursele pe teritoriul inamicului.

Ea poate folosi mijloace dintre cele mai perverse ce provoaca stare de
panica, deruta, tensiune, nesiguranta, prin zvonuri, alarme false si
apeluri telefonice, santaj, imitarea vocii unor personalitati cunoscute
sau presiunea psihologica asupra lor (amenintari, sechestrare). Este
foarte posibil ca si arma – informationala a terorismului sa faca parte
câteodata din panoplia mijloacelor folosite.

În propaganda cenusie, nu se specifica sursa dar nu se declara fatis
împotriva adversarului, abordând subiecte senzationale ce vulnerabilizeaza
publicul.

În functie de metoda predominanta folosita, propaganda poate avea suport
emotional, faptic sau persuasiv (Cristea, D. p. 387).

Prima urmareste provocarea deliberata a unor trairi si adeziuni afective
puternice, utilizându-se imagini, formule verbale si simboluri cu mare
încarcatura emotionala. Aceasta propaganda sta la baza manipularii
populatiei cu un nivel foarte scazut al instruirii, mai ales în zonele de
pe glob, unde predomina saracia si analfabetismul.

Propaganda cu suport faptic are la baza fapte cât mai concrete dar special
alese, dupa criteriile dorite si se împleteste în general cu cea
persuasiva, prin utilizarea abila a regulilor retorice pentru captarea
afectiva si intelectuala a auditoriului.

Daca manipularea este o componenta curenta a vietii sociale contemporane,
fiind legata nemijlocit de exercitarea puterii si a controlului social, se
pune problema rezistentei la manipulare si contracararea ei.

Masurile privesc atât planul personal, cât si cel institutional. De mare
importanta este asigurarea unei protectii psihologice de calitate. si cum
"confruntarea se produce pe terenul psihic al omului, acolo unde se
formeaza opiniile, convingerile si atitudinile, câstiga cel care reuseste
primul si mai consistent sa întareasca sau sa modifice în sensul dorit
trairile psihice ale luptatorului" (Hariuc, 1994, p. 65). Este necesara
stabilitatea convingerilor, potentarea trasaturilor de personalitate
pentru a face fata situatiilor limita, dar si cunostinte teoretice legate
de psihologia sociala.

Strategia activitatilor de contracarare trebuie sa vizeze sursa (de unde
provine manipularea), factorii care intermediaza comunicarea, motivatia,
mijloacele tehnice folosite, caracteristicile tintelor vizate,
monitorizarea permanenta a efectelor provenite datorita manipularii, dar
si datorita contracararii ei. Toate acestea necesita resurse umane,
materiale si financiare, de care nu dispun toate tarile mici si mijlocii.

La nivel individual, se cere un nivel de analiza si autoanaliza
aprofundat, alternarea momentelor de detasare cu cele de implicare
(Ficeac, 2004, p. 194), identificarea discontinuitatilor, cautarea
motivatiilor ascunse, folosirea si compararea unor surse de informare
independente si chiar o anumita independenta fata de gândirea de grup.

***

De manipulare nu putem scapa usor. Razboiul psihologic este razboiul cu
noi însine. Suntem manipulati, dar de fapt, ne manipulam singuri, nimeni
nu ne obliga.

Omul este un microcosmos si cine stapâneste legile acestui univers,
stapâneste întreaga lume, detine puterea, inclusiv cea militara.

Daca agresiunea este un atribut al puterii si puterea înseamna cunoastere,
victoria este de partea celui care stie mai multe.

În cazul nostru, înseamna a fi la curent cu cercetarile stiintifice
privind psihicul uman si principiile lui de functionare în grupul social,
înseamna aprofundarea cunoasterii de sine, dar si a celorlalti, a ceea ce
este dincolo de sine, care se întoarce la sine într-un mod îmbogatit. Nu
mai exista un "al nostru" pur, totul este influenta, este rezultatul
diversilor factori, cu un rol bine definit pe parcursul întregii vieti.
Totul este manipulare, constienta sau nu, negativa sau pozitiva, în
functie de interesele cui sunt satisfacute. Cel care manipuleaza are
constiinta sigura a beneficiilor pe care le urmareste, prin influentarea
imperceptibila a persoanei sau grupului vizat. Dar cel influentat, cel
care-si schimba comportamentul din convingere sau din anumite ratiuni pe
care le întelege, o face si el tot pentru "interesul lui". La un moment
dat, nu cumva aceste interese sunt relative si cel care lupta pentru a
obtine suprematia prin manipulare, s-ar putea la un moment dat, sa lupte
împotriva lui însusi ?! Dreptul de a interveni pentru a face dreptate,
pentru a instaura democratia nu e cumva un bine întors pe dos ?! E un
"bine" al celor influentati, dar este si un " rau" al amândurora: agentul
si tinta manipularii – schimbarea se face, dar fara convingere, fara a
întelege de ce au ales schimbarea. Nu cumva insuficienta patrundere a
sensurilor istoriei îi transforma din manipulatori în victime ale propriei
lor manipulari ?!

Este un conflict din care sigur va câstiga doar stiinta manipularii, ca
arma a cunoasterii si autocunoasterii. Razboaiele vin si trec, victoriile
se transforma în esecuri si invers, judecatorii istoriei sunt trecatori si
deci partinitori. Numai manipularea ramâne vesnica, ca arma a amagirii si
a trezirii, ca arma care nu ucide, ci doar otraveste, si ceea ce este mai
important, nu mori, ci, dimpotriva, renasti, dupa ce otrava a fost
eliminata. Unii nu vor s-o elimine…

BIBLIOGRAFIE

1. Cathala, Henri- Pierre, Epoca dezinformarii, Editura militara,
Bucuresti, 1994;
2. Cracsner, C. E., Elemente de psihologie militara, Editura Academiei de
Înalte Studii Militare, Bucuresti, 2003;
3. Cristea, D., Tratat de psihologie sociala, Editura Protransilvania;
4. DeVisscher, Pierre, Neculau, A. (coordonatori), Dinamica grupurilor,
Texte de baza, Polirom, 2001;
5. Duta, Victor, Razboiul împotriva mintii noastre, Editura Icar,
Bucuresti, 2002;
6. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Bucuresti, Nemira, 2004;
7. Golu, P., Fenomene si procese psihosociale, Editura stiintifica si
enciclopedica, Bucuresti, 1989;
8. Hariuc, C., Protectia împotriva agresiunii psihologice, Editura
militara, Bucuresti, 1994;
9. Hentea, Calin, Propaganda fara frontiere, Nemira, Bucuresti, 2002;
10. Hentea, Calin, Arme care nu ucid, Nemira, Bucuresti, 2004;
11. Le Bon, Gustave, Psihologia maselor, Editura stiintifica, Bucuresti,
1991;
12. Sima, Tudora, Fenomene psihosociale contemporane, Bucuresti, 2004;
13. Stavre, Ion, Reconstructia societatii românesti prin audiovizual,
Bucuresti, Nemira, 2004.
14. x x x – Pregatire psihica pentru lupta, Manual, Editura militara,
Bucuresti, 1993;
15. x x x – Razboiul psihologic în conceptia principalelor state
capitaliste, Editura militara, Bucuresti, 1972;
16. x x x –Revistele Infocom, Statul Major General, Sectia de asigurare
psihologica a armatei,. nr. 3/1990; 2 si 3/1994; 2/1995 si 1, 2, 3/1996;
17. x x x – Spirit militar modern nr. 11- 12/2004.

 

 

---

 

 

*
Centrul Militar Judetean Dâmbovita

Lucrari Psihomil II