MOTIVAŢIA PENTRU ARMATĂ ŞI CARIERA
MILITARĂ

ADAPTAREA MILITARILOR ÎN TERMEN
LA VIATA MILITARA
Psiholog Gabriela Verenciuc*

Partea teoretica

Adaptarea militarilor în termen la viata militara este un proces
complex, de o importanta deosebita, care se reflecta în comportamentul
militarilor, în modul în care ei receptioneaza si asimileaza
informatiile teoretice, în modul în care îsi formeaza deprinderile
practice, precum si în interiorizarea normelor si regulamentelor
militare. Optimizarea si facilitarea acestui proces poate eficientiza
procesul de instructie a tinerilor si, în acelasi timp, poate preveni
unele dezechilibre psihice si conduite dezadaptative pe parcursul
efectuarii stagiului militar.

Deoarece majoritatea studiilor cu privire la adaptarea si integrarea
tinerilor în grupul militar au surprins în special factorii de mediu
care influenteaza aceste procese, în aceasta cercetare mi-am propus sa
delimitez acele trasaturi de personalitate ale militarilor care-si pun
amprenta asupra procesului de adaptare. O atentie deosebita am acordat
inteligentei emotionale a militarilor, una din ipotezele de la care am
plecat în cercetare fiind aceea ca un nivel ridicat al inteligentei
emotionale favorizeaza procesul de adaptare a tinerilor la mediul
militar. De asemenea, pe parcursul cercetarii am cautat sa identific o
eventuala legatura între aparitia unor simptome somatice la militari si
gradul de adaptare a acestora la mediul militar.
Consider ca principalii beneficiari ai acestui studiu sunt psihologii
care lucreaza în unitati, direct cu soldatii si care au posibilitatea sa
ghideze procesul de adaptare diferentiat, în functie de caracteristicile
de personalitate ale tinerilor. Cunoasterea acestor trasaturi de
personalitate cu influenta semnificativa asupra proceselor de adaptare
si integrare este utila si în medierea unor conflicte care apar adesea
între militari.

Caracteristicile mediului militar

Mediul militar este un mediu specific, caracterizat prin ordine si
disciplina, relatiile interpersonale fiind reglate prin diferite norme
oficiale. Grupurile militare sunt grupuri preponderent formale. În acest
sens, colonelul Ion Ciolaca si maiorul Ionel Stoianovici (1998), într-un
articol aparut în “Spirit militar modern” subliniau: “Cazarma este un
mediu eficient, centralizat, tipizat. Viata în grup este riguros
organizata (totul este condus si se desfasoara dupa programe si
regulament). Fiecare activitate – desteptarea, înviorarea, servitul
mesei, instructia, stingerea – se face la ordin, fiind minutios
planificata si controlata.” Date fiind particularitatile acestui mediu,
militarii în termen trebuie sa-si mobilizeze toate resursele adaptative
pentru a se integra si functiona fizic si psihic eficient.

Procesul de adaptare

În studierea procesului de adaptare trebuie sa tinem cont de faptul ca
militarii provin din medii sociale si culturale diferite, care si-au pus
amprenta asupra personalitatii lor si asupra modului de raportare la
realitatea exterioara. Fiecare militar are propriul lui sistem de
convingeri, deprinderi si cunostinte. Acesti factori influenteaza
procesul de adaptare la mediul militar. Desi unitar, el se desfasoara în
câteva planuri distincte: biologic, psihologic si social. Este vorba de
adaptarea la un nou regim de munca si de viata, care necesita formarea
anumitor deprinderi, abilitati si capacitati, precum si a unor
convingeri conforme cu noul lor rol social. Astfel, riscul de aparitie a
comportamentelor deviante este crescut în primele 2-3 luni dupa
încorporare si în ultima luna dinaintea terminari stagiului militar,
deoarece exista riscul ca noile achizitii sa între în conflict cu
vechile norme si valori cu care militarul vine din mediul civil (vezi
Burbulea, 1985). Colonelul medic dr. Viorel Armasu, comandantul
Spitalului Militar Iasi, într-un articol publicat în revista,, Spirit
militar modern”, nr.1 din 2002, arata ca incidenta manifestarilor
parasuicidare este de 20% în prima saptamâna dupa încorporare, de 60% în
prima luna si de 80% înainte de a treia luna.
Foarte importanta este si imaginea pe care tinerii si-au facut-o înainte
de încorporare în legatura cu solicitarile, valorile si normele mediului
militar, precum si imaginea pe care si-o formeaza pe parcursul
efectuarii stagiului militar. Daca aceasta imagine este corespunzatoare
realitatii, adaptarea tinerilor este favorizata, acestia depasind mult
mai usor obstacolele si dezvoltând comportamente adecvate noilor
situatii. În schimb, daca imaginea este eronata, apare o neconcordanta
între asteptari si realitate, se creeaza tensiuni pentru înlaturarea
carora sunt necesare eforturi suplimentare atât din partea tinerilor,
cât si a comandantilor si a celorlalti membri ai subunitatii respective.
În acest sens, este de remarcat efortul depus de personalul din bazele
de instructie, care au facut eforturi deosebite pentru a asigura
tinerilor militari în termen conditii bune de cazare, hrana si
instructie. Aceste eforturi sunt reflectate în modul în care tinerii
percep viata militara. Dupa cum evidentia colonelul Tudor Necula si lt.
col. Ionel Stoianovici în articolul,, Ce gândesc tinerii despre armata”,
publicat în,, Spirit militar modern”, nr.1 din 2002, majoritatea
militarilor în termen s-au declarat multumiti de conditiile de cazare
(80, 3%), de modul în care le sunt respectate drepturile (77, 1%), de
calitatea hranei (67, 2%) si de cantitatea ei (61, 4%), de echipamentul
primit ( 70, 5%), de respectarea timpului liber (67, 6%), de conditiile
de igiena din unitate (66, 8%), precum si de asistenta medicala (57,
7%). Conform aceleiasi surse, majoritatea militarilor în termen s-au
declarat multumiti de climatul organizational din bazele de instructie,
86, 7% dintre militari apreciind în mod pozitiv ansamblul vietii
ostasesti. Ca urmare, putem aprecia ca militarilor le sunt asigurate în
general conditiile de mediu necesare unei bune adaptari la viata
militara. Procesul de adaptare este cu atât mai usor cu cât exista o
motivatie mai crescuta. Motivatia pentru armata este influentata de
imaginea pe care tinerii o au despre institutia militara, de modul cum
ei valorizeaza o serie de elemente specifice acesteia si de felul în
care îsi reprezinta importanta si consecintele stagiului militar pentru
dezvoltarea lor ulterioara. Totusi aceste conditii sunt necesare, dar nu
si suficiente, un factor important, cu influente majore asupra
procesului de adaptare, fiind personalitatea militarului. Colonelul
medic dr. Viorel Armasu (,, Spirit militar modern”, nr.1 din 2002) arata
ca actele parasuicidare apartin unor personalitati patologice, si anume:
personalitati imature – 50%; personalitati nevrotice, anxioase, fobice
si isterice – 25%; personalitati dizarmonice – 15%; alte tipuri de
personalitati patologice – 10%.
Dezechilibrele structurale ale personalitatii genereaza adesea
dificultati de adaptare si integrare în mediul militar, ceea ce poate
determina conduite dezadaptative.

3. Inteligenta emotionala ca factor implicat în procesul de adaptare
.
În ultimii ani, tot mai multi psihologi au ajuns la concluzia ca
inteligenta generala, definita prin I.Q., care se concentra mai mult pe
lingvistica si matematica si care era un bun factor predictiv pentru
reusita scolara, nu ofera o predictie reala în ceea ce priveste reusita
în viata (Goldman, 2001). Unii cercetatori din domeniul stiintelor
socio-umane considera ca inteligenta emotionala descrie mult mai bine
capacitatea persoanei de a reusi pe plan social, de a se adapta eficient
la diferite situatii de viata. Salovey (ap. Goldeman, 2001), definea
inteligenta emotionala prin cinci capacitati: cunoasterea emotiilor
personale, gestionarea emotiilor, motivarea de sine, recunoasterea
emotiilor în ceilalti si manevrarea relatiilor. Am considerat interesant
de stabilit daca aceste trasaturi de personalitate sunt mai pregnante la
militarii în termen care au manifestat conduite mai adaptate.

Partea practica

Scopul cercetarii a fost acela de identifica trasaturile de
personalitate care influenteaza pozitiv
procesul de adaptare a tinerilor la mediul militar si de a gasi
modalitati de dezvoltare a acestora. Am avut în vedere în primul rând
inteligenta emotionala deoarece aceasta, spre deosebire de inteligenta
generala, poate fi dezvoltata prin educatie. De asemenea, am considerat
inteligenta emotionala ca având un rol important în procesul adaptativ
deoarece, asa cum afirma si Thorndike (ap. Goleman, 2001),,, inteligenta
sociala este altceva decât inteligenta academica”, ea fiind,, o parte
extrem de importanta în a-i face pe oameni sa reactioneze bine în
situatiile practice cu care sunt confruntati în viata.”

1. Ipotezele cercetarii au fost:

– militarii în termen care au un nivel ridicat al inteligentei
emotionale se adapteaza mai bine la mediul militar.
– militarii în termen cu un nivel ridicat al inteligentei emotionale au
stiluri preponderent creative sau interactive de rezolvare a
conflictelor.
– militarii cu dificultati de adaptare la mediul militar prezinta
simptome somatice mai mult decât ceilalti militari.
Aceasta ultima ipoteza am luat-o în considerare si am considerat-o
interesanta de cercetat, având ca fundament teoretic lucrarea lui Michel
Odoul intitulata,, Spune-mi ce te doare”. El evidentiaza legatura
strânsa existenta între corp si spirit. Odoul considera corpul nostru ca
fiind un excelent instrument de cunoastere, el traducând ceea ce se
întâmpla în adâncurile misterioase ale sufletului. Distorsiunile dintre
inconstient si constient sunt traduse prin trei tipuri de mesaje de
intensitate diferita: tensiuni fizice si nervoase, traumatisme fizice
sau psihice, precum si boli organice sau psihice.

Instrumente de investigare utilizate

Pentru a verifica prima ipoteza am masurat inteligenta emotionala cu
ajutorul testului de inteligenta emotionala (pentru tineri si adulti)
adaptat de Mihaela Roco dupa Bar – On si D. Goleman. Am ales aceasta
proba de inteligenta deoarece am considerat ca rezultatele ei ne
furnizeaza date mai semnificative despre capacitatea intelectuala
generala a subiectului, derivând dintr-un fel de îmbinare intima între
procesele cognitive si asociatele lor afectiv – motivationale si
volitive.
Pentru masurarea nivelului de adaptare la mediul militar am luat în
considerare aprecierile comandantilor de plutoane si de companie.
Aprecierea s-a facut pe o scala de evaluare grafica cu numar impar de
gradatii (9).
Pentru aprecierea stilului personal de rezolvare a conflictelor am
utilizat Chestionarul SARC, proba de evaluare a stilurilor apreciative
si de abordare a conflictelor, elaborata de dr. Mariana Caluschi si de
psiholog Claudia Fetcu.

Lotul investigat

Cercetarea s-a efectuat pe un esantion de 50 de subiecti, militari în
termen, dintre care 25 de ciclul II si 25 de ciclul III, cu vârste
cuprinse între 20 si 23 de ani. Esantionul a fost obtinut prin selectie
aleatoare stratificata, tinându-se cont de variabilele nivel educational
si mediu de rezidenta (urban sau rural), deoarece la o aplicare
prealabila a testului pe o populatie mai larga s-a observat ca aceste
variabile coreleaza semnificativ cu scorurile testului.

Rezultatele cercetarii

Conform scorurilor obtinute, 20% dintre militari au o inteligenta
emotionala de nivel scazut (scor sub 100), 52% de nivel mediu (scor
între 100 si 150) si 28% peste medie (scor între 150 si 200). De
asemenea, conform aprecierilor comandantilor de plutoane, 14% dintre
militari au un nivel slab de adaptare, 38% au un nivel mediu de adaptare
si 48% dintre militari au un nivel bun de adaptare la mediul militar.
Prin calcule statistice, am obtinut un coeficient de corelatie pozitiv
si semnificativ (+0, 791) între nivelul de adaptare si nivelul
inteligentei emotionale, ceea ce confirma prima ipoteza a cercetarii.
În urma aplicarii Chestionarului SARC, am constatat ca din14 militari
care au obtinut scoruri peste medie la testul de inteligenta emotionala,
12 au stiluri apreciative preponderent empatice (subiectul se simte
celalalt pentru a-i retrai starile, gândurile, actiunile, fara pierderea
propriei identitati si are capacitatea de a se transpune în situatia
partilor aflate în conflict), unul are un stil apreciativ analogic
(subiectul reuseste sa-i înteleaga pe ceilalti pe baza unui rationament
analogic), iar unul este preponderent reflexiv (este un stil afectiv,
dar neproiectiv, subiectii care prefera acest stil fac aprecieri
subiective pe baza experientei lor afective, filosofeaza pe tema
conflictelor, dar amâna rezolvarea problemelor, fac judecati transante,
rigide, neimplicative). De asemenea, am constatat ca din cei 14
militari, 4 au stiluri creative de rezolvare a conflictelor
(caracterizeaza persoanele ce se simt stimulate la orice provocare si
care participa cu idei originale la rezolvarea diferitelor probleme,
dând solutii din diferite perspective; conflictele nu-i sperie, ci îi
antreneaza sa le rezolve), iar 10 au stiluri interactive (prefera
interactiunea si colaborarea în abordarea si rezolvarea situatiilor
conflictuale), ceea ce confirma a doua ipoteza a cercetarii, care
presupunea ca militarii cu un nivel ridicat al inteligentei emotionale
au stiluri creative sau interactive de rezolvare a conflictelor.
Pentru a verifica cea de-a treia ipoteza a cercetarii am luat în
considerare aprecierile comandantilor de plutoane cu privire la nivelul
de adaptare a militarilor la mediul militar, precum si starea de
sanatate fizica a militarilor rezultata din registrul de consultatii
medicale. Am constatat ca 8 dintre militari au prezentat dureri la
nivelul coloanei vertebrale, 3 dintre acestia fiind apreciati ca având
un nivel slab de adaptare la viata militara, 4 un nivel de adaptare
mediu si unul dintre ei un nivel bun. Doar unul dintre militari a
prezentat cefalee, acesta având, într-adevar un nivel slab de adaptare.
Am luat în considerare în primul rând acest tip de simptome datorita
faptului ca, în viziunea lui Odoul, ele pot semnifica dificultati
adaptative. Durerea de spate semnifica dificultatea de adaptare la
schimbari bruste de situatie (mediu, anturaj) si de pozitie (sociala,
materiala), migrena fiind o manifestare a dificultatii de a raspunde
corect manifestarilor externe. Rezultatele obtinute nu sunt destul de
relevante pentru a confirma a treia ipoteza a cercetarii. Atât durerile
coloanei vertebrale, cât si celelalte afectiuni înregistrate în
registrul medical de consultatii apar atât la militari cu nivel slab de
adaptare, cât si la cei cu nivel mediu si bun.

Concluzii

Urmare rezultatelor obtinute în cercetare, putem concluziona ca,
într-adevar, trasaturile de personalitate si în special inteligenta
emotionala influenteaza procesul de adaptare a tinerilor la mediul
militar. De asemenea, putem aprecia faptul ca un tânar bine adaptat este
mai empatic si mai creativ în rezolvarea conflictelor, interactionând
mai bine cu cei din jur, ceea ce în mediul militar este foarte
important, daca tinem cont ca aici se întâlnesc tineri din medii sociale
diferite, cu diferite nivele educationale, iar aparitia unor divergente
între militari, mai ales în perioada imediat urmatoare schimbarii unui
ciclu de instructie, este inerenta. Militarii mai empatici si mai
creativi trec mai usor prin aceste perioade, abordeaza mai eficient
relatiile cu ceilalti militari, integrându-se mai usor în grupul
militar. Adesea ei reusesc chiar sa medieze conflictele dintre alti
militari, viziunea lor asupra situatiei fiind mai larga.
tinând cont de aceste rezultate, psihologul poate actiona în sensul
dezvoltarii capacitatii empatice a militarilor, a inteligentei
emotionale a acestora prin diverse programe de antrenament, care vor
constitui obiectul de studiu al unor cercetari viitoare.

***

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. Colonel dr. Aradavoaice, Gheorghe (1984), “Climatul
psihosocial în colectivele militare”, Ed. Militara, Bucuresti, p. 145-169
2. General de divizie (r) dr. Aradavoaice, Gheorghe (1997), “Comunicarea
în mediul militar”, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti
3. Colonel dr. Armasu, Viorel, “Gestul suicidar – interferente medico –
militare”, din,, Spirit militar modern”, nr.1/2002, p. 41-43
4. Colonel Burbulea, Emil, colonel Mirea, Marin (1985), “Pentru o viziune
psihosociala asupra moralului armatei”, Ed. Militara, Bucuresti, p. 19-31
5. Colonel Ciolaca, Ion, mr. Stoianovici, Ionel, “Comportamentul deviant
în timpul executarii stagiului militar”, în “Spirit militar modern”, nr.
3-4/1998, p. 29-32
6. Lt. col. Ciolaca, Ion, “Atitudinea tinerilor fata de serviciul
militar”, în “Spirit militar modern”, nr. 4-5/1994, p.21-24
7. Coord. col. dr. Deaconu, Victor, cpt. Laudatu, Nicolae (1984),
“Dimensiuni psihosociale ale vietii si activitatii militare”, Ed.
Militara, Bucuresti
8. Goleman, Daniel, “Inteligenta emotionala” (2001), Ed. Curtea Veche,
Bucuresti, p. 59-62
9. Col. Nicula, Tudor, Lt. col. Stoianovici, Ionel, “Ce gândesc soldatii
despre armata”, din,, Spirit militar modern”, nr. 1/2002, p. 27-30
10. Comandor Rosu, Marin, Tanasescu, Irina, “Care este atitudinea
tinerilor fata de armata”, din,, Spirit militar modern”, nr. 3-4/1998, p.
11-14
11. Stog, Larisa, Caluschi, Mariana (2002), “Psihologia manageriala”, Ed.
Cartier, Bucuresti, p.176-178; 214-220

---

* U.M. 01583
Botosani

Lucrari Psihomil I