Daniela Cucu, Costică Gavriliţă
În lucrarea de faţă am studiat în ce măsură climatul psihoafectiv familial împiedică maturizarea afectivă a tinerilor favorizând dezvoltarea la limită a intelectului.
Consideraţii teoretice
Intelectul de limită (71QI80) este un concept operaţional care desemnează o zonă de tranziţie situată între normalitatea intelectuală şi formele uşoare de retardare mentală.
Principalele caracteristici ale persoanelor cu intelect de limită constau în:
ritm lent al dezvoltării intelectuale, cu dificultăţi şcolare;
capacitate redusă de înţelegere şi abstractizare;
inadecvare relativă a limbajului;
deficit prosexic (de atenţie);
imaturitate psihoafectivă;
dependenţă de o altă persoană.

PAVELCU consideră că un climat psihoafectiv deficitar împiedică adaptarea ulterioară şcolară şi socială a individului. Naşterea unui copil reprezintă şi începutul educaţiei acestuia. Mama este oxigenul psihic al copilului, sentimentul de siguranţă. Copii lipsiţi de această tandreţe rămân marcaţi tot restul vieţii lor.

Metodologia cercetării

Ipoteza de lucru
Un climat familial psihoafectiv deficitar împiedică maturizarea afectivă a tinerilor favorizând dezvoltarea cognitivă liminară.
Eşantionul
În studiul de faţă am examinat un lot de 100 subiecţi.
Metode de studiu
3.1. Evaluarea nivelului mintal – stabilirea coeficientului de inteligenţă cu proba „matrici progresive – standard”
3.2. Observarea comportamentului subiectului în situaţia de examen
3.3. Anamneza

Studii de caz

G.G. – ctg. 1980 (26 ani)
clase = Şcoală Profesională Specială
mama = sănătoasă, nivel de instruire bun
tata = decedat
fraţi = familie numeroasă – recrutul are 7 surori despre care nu cunoaşte date, ştie doar că sunt mai mari
venit = precaritate materială
sănătate = lipsă falangă distală deget inelar şi mijlociu mâna stângă, colică abdominală
tăieturi = absente
cazier = fără
repetent = Şcoală Specială
cămin = Casă de Copii de la 7 – 20 ani
Tânărul abordează situaţia de examinare ca şi cum ar fi constrâns, este suspicios, receptiv, ascultă dar cu greu înţelege consemnul. Îşi organizează acţiunea cu meticulozitate anxioasă, prezintă rigiditate cognitivă, vocabular sărac. Organizarea sa motrice se caracterizează prin febrilitate, bizarerii comportamentale. Subiectul aflat în faţa dificultăţii are nevoie de aprobare, de încurajare. Subiectul prezintă o cooperare dificilă, menţinându-se într-o atitudine defensivă. Este retras, introvert, rece afectiv.
Lucrează ca ziler (căruţaş sau agricultor).
În prezent locuieşte cu mama şi se înţeleg.

G.I. – ctg. 1984 (22 ani)
clase = 8 clase
mama = decedată (omorâtă de tatăl subiectului când acesta avea 6 ani)
tata = condamnat pentru omor
fraţi = o soră cu care subiectul nu se înţelege
venit = precaritate materială
sănătate = bună
tăieturi = absente
cazier = fără
repetent = fără eşec şcolar
cămin = Casă de Copii de la 6 – 14 ani, apoi a fost luat acasă de tată să facă treabă. Recrutul locuieşte în casa bunicilor de pe tată, aceştia fiind decedaţi.
Recrutul abordează situaţia de examinare cu uşurinţă, este deschis, receptiv, ascultă şi înţelege consemnul. Îşi organizează acţiunea cu constanţă şi atenţie, dă dovadă de coerenţă expresivă, este calm. În faţa dificultăţii adoptă o atitudine de autoîncurajare şi este cooperant.
Recrutul lucrează ca agricultor. Este o fire retrasă.

Concluzii

PAVELCU consideră că simpatia, afecţiunea, iubirea reprezintă forţa centrifugă a personalităţii care se dăruieşte şi forţa centripetă a partenerului care absoarbe, într-un contact sufletesc, hrana afectivă oferită de un altul, hrană care înseamnă acceptare, preţuire, cooperare, solidaritate, înseamnă substanţă care alimentează sentimentul stabilităţii şi echilibrului. Astfel, prin intermediul preţuirii altora se făureşte sentimentul autopreţuirii; prin contact cu altul, cu colectivitatea, te apropii de tine însuţi.
O familie dezintegrată, lipsită de afecţiune şi încredere în copil, este traumatizantă pentru acesta şi-l face să privească societatea cu teamă, neîncredere şi suspiciune, favorizând reacţii disadaptative, datorate frustrării.
Deci, climatul psihoafectiv familial deficitar favorizează dezvoltarea la limită a intelectului tinerilor. Eşecul şcolar ca un simptom al dificultăţilor de integrare în mediul şcolar, este cauzat în principal de precaritatea materială (alimentaţie necorespunzătoare, absenţa rechizitelor şcolare). De asemenea, absenţa modelului patern sau un model patern deficitar caracterizat prin agresivitate potenţată etanolic, împiedică maturizarea afectivă şi cognitivă a tinerilor.

Bibliografie

1.Centrul Metodologic pentru Selecţia Aptitudinală şi Psihologică, 2001 – „Metodologia pentru stabilirea coeficientului de inteligenţă”, Bucureşti
2.Pavelcu, V. – „Metamorfozele lumii interioare”, Editura „Junimea”, 1976, Iaşi

Lucrari de interes general